Geopolitica Irinei Vlah

Într-un clip video, difuzat marți, 17 ianuarie 2023, bașcana (guvernatoarea) regiunii găgăuze, Irina Vlah, a reproșat guvernului Republicii Moldova că face abuz în ultimul timp de două noțiuni: „securitatea națională” și „geopolitica”.

Șefa de la Comrat a fost nemulțumită de un episod cu directorul SIS Alexandru Musteață, care afirmase într-un interviu, în decembrie, că Rusia planifică să atace Republica Moldova la începutul anului 2023. Bașcana nu-i spune pe nume acestui funcționar de stat, dar avertizează că un asemenea discurs care s-a vrut spre folosul siguranței naționale „s-a dovedit mai degrabă o sursă de insecuritate și alertă. (...) În consecință, chiar președintele României, domnul Iohannis, s-a văzut nevoit să stingă incendiul provocat de neprofesionalismul înaltului funcționar de stat de la Chișinău.”

Vlah continuă: „Având un conflict înghețat pe teritoriul țării, trebuie să alegem o strategie politico-diplomatică, dar nu una conflictuală, așa cum ne sugerează unii deputați din fracțiunea PAS. Dacă puterea nu va folosi instrumentele puse la dispoziție de regimul democratic, conflictul înghețat poate deveni unul fierbinte.”

În aceeași ordine de idei, bașcana o întreabă pe președinta Maia Sandu dacă lotul de vehicule blindate Piranha, livrate recent de Germania, „sunt pentru consolidarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova sau neutralitatea constituțională e o povară geopolitică în așa-zisele vremuri bune?”

Efectul declarațiilor directorului SIS

Nu știu ce a făcut-o pe Irina Vlah să iasă la rampă cu această „pastilă” publicistică. Dorința de autopromovare, presiunea colegilor de la Comrat, o sugestie de la Moscova? S-ar putea... de toate câte puțin.

Declarațiile directorului SIS, la care face referire bașcana, au trezit destulă neliniște, dar au derutat mai degrabă prin insolitul faptului că le-a rostit un funcționar căruia îi stă mai bine cu discreția decât cu talk-show-ul. Pe de altă parte, aceste declarații au sunat credibil în contextul agresiunii rusești – știm că doar rezistența ucrainenilor a împiedicat o nouă (a câta?) anexare a Moldovei. Și au mai avut un efect: am aflat din prima sursă că instituțiile statului au în vedere strategii de contracarare. Pentru că tot directorul SIS a afirmat că Moldova chiftește de agenți ruși. Mulți dintre ei sunt monitorizați.

Ipocrizie și manipulare prin omisiune

Doamna Vlah emite acuzații răsuflate, insinuări cusute cu ață albă, de care este perfect conștientă. Povestea „conflictului înghețat”, care se poate „dezgheța” în cazul în care Moldova și-ar întări armata, sunt alegații care răsună cu regularitate de la Moscova și din Transnistria. Și de data aceasta a fost la fel. Tiraspolul a fost chiar mai virulent decât Externele de la Moscova care știu că trei blindate germane încă nu fac din Moldova o forță de temut.

Ipocrizie și manipulare prin omisiune. Irina Vlah cere actualei puteri să uzeze „metodele regimului democratic” în relația cu Tiraspolul (de parcă Chișinăul și-ar fi propus vreodată altceva!), în timp ce Transnistria și Rusia sunt regimuri dictatoriale. Vlah acuză guvernarea că vrea să „înarmeze” Moldova, dar bașcana nu încearcă să compare potențialul militar al celor două maluri, net favorabil separatiștilor, sprijiniți de ruși. Irina Vlah se face a nu înțelege de ce simte nevoia Republica Moldova să-și modernizeze forțele armate, pe care fostul președinte Igor Dodon voia în general să le desființeze. Neutralitatea constituțională, pentru care „suferă” atâta doamna Vlah, trebuie apărată. Și Ucraina a fost „neutră constituțional” și nu i-a folosit la nimic, dimpotrivă.

Demersul guvernatoarei de la Comrat suferă de o vulnerabilitate majoră, pe care o împarte cu toate forțele pro-moscovite din Moldova: Irina Vlah nu a condamnat până acum agresiunea Rusiei în Ucraina. Poate o face în întâlniri cu interlocutori români, occidentali și turci, la care discută despre colaborări în beneficiul găgăuzilor: școli, grădinițe, spitale, șosele, apeducte, obiective culturale și turistice etc. Doamnei Vlah și colegilor săi din Adunarea Populară de la Comrat le plac investițiile care vin din Vest, dar asta nu-i împiedică să servească, fidel, politica Moscovei.

„Este în puterile noastre să fim cu Rusia!”

Așa suna sloganul electoral al Irinei Vlah la ultimele alegeri parlamentare. Îndemnul ei îi viza pe alegătorii găgăuzi, știa că este în asentimentul lor. De 30 de ani partidele rusofile câștigă detașat în autonomia găgăuză.

Irina Vlah acuză puterea centrală de la Chișinău că face geopolitică – păi, cum să nu facă?, politica externă este prerogativa președinției și a guvernului! –, deși tocmai ea, guvernatoarea unei regiuni din componența Republicii Moldova, ar putea fi ținta unui asemenea reproș. Ne aducem aminte de vizita doamnei Vlah la Moscova, alături de Dodon și Greceanîi, în 2019, discuțiile lor cu Narîșkin, pe atunci șeful administrației prezidențiale de la Kremlin, care spunea că alegerile parlamentare din Moldova vor fi geopolitice și că trebuie procedat în consecință.

Și nu uităm că pe 2 februarie 2014, cu mai puțin de o lună înaintea anexării Crimeei, în autonomia găgăuză avea loc un așa-zis referendum pro-independență, după modelul pseudo-referendumurilor din Transnistria, care visează încă să se alipească la Rusia.

Bașcana de la Comrat este membru din oficiu al Executivului de la Chișinău. Asta înseamnă că are obligația să-și asume și obiectivele guvernării centrale. Este, desigur, dreptul său constituțional să formuleze întrebări și îngrijorări – suntem un stat democratic, cum o spune și dânsa. Dar cred că doamna Vlah ar trebui să evite ca intervențiile sale să poată fi interpretate ca făcând jocul unor interese străine, ostile Republicii Moldova.

O „altă” Irina Vlah

Nu e deloc simplu să fii guvernator în autonomia găgăuză, cu o populație trecută, mai abitir decât moldovenii, prin malaxorul deznaționalizării. Trebuie să faci o anumită echilibristică. De pildă, Irina Vlah era vizibil marcată și stânjenită, stând alături de Maia Sandu la întâlnirea acesteia cu reprezentanții Adunării Populare, în septembrie 2022, la Comrat, atunci când șefa statului, înfruntând un val de agresivitate și injurii – discuția se purta, evident, în limba rusă –, le-a spus tranșant „interlocutorilor” săi că în războiul Rusiei împotriva Ucrainei ea nu va lua niciodată partea agresorului.

Irina Vlah poate fi și „altfel” decât predecesorii săi în această funcție. A învățat limba română – dând un exemplu conaționalilor săi din autonomie –, și a semnat recent un acord cu Igor Șarov, rectorul Universității de stat din Chișinău, privind predarea de cursuri de română la Comrat.

În septembrie anul trecut, am văzut-o pe Irina Vlah la spectacolele jucate în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale Românești la Chișinău. Era, dacă-mi aduc bine aminte, chiar „Coriolan” după Shakespeare, al Teatrului Național din Kiev. O încercare de a înțelege, o dovadă de solidaritate?...

Greu de spus. Va ști poate și Irina Vlah cine este și ce vrea cu adevărat, când pe câmpurile de bătălie din Ucraina balanța se va înclina în favoarea libertății.