Guvernul Cioloș: între seducție și seriozitate

Lista cabinetului Cioloș este binecunoscută și de aceea nu vom insista asupra ei. Propunerea inițială de la Sănătate a fost însă un indiciu că prim-ministrul desemnat se lasă prea ușor condus de criterii superficiale: tineri frumoși cu studii în Vest, societate civilă angelizată (ONG-uri), cu alte cuvinte toate trăsăturile obligatorii ale ”modernității”. Andrei Baciu (28 de ani) ”dădea bine” cu CV-ul său cu stagii în Franța și cu voluntariate civice, adică exact ce spune noua vulgată a democrației recente, care își face un titlu de glorie și din sfidarea oricărui conservatorism. De altfel noii moderniști (pentru că asistăm din nou la ”lupta clasicilor cu modernii”) au sărit prompt să-l dea ca exemplu pozitiv pe premierul Canadei, Justin Trudeau, despre care, un ziar canadian mai puțin progresist spunea că este ”primul metrosexual din politica națională”. Totuși acest Trudeau este o figură politică binecunoscută care a câștigat alegerile în fruntea partidului său. Sigur, l-a votat tineretul urban cucerit de cârlionții săi fancy, tratați cu șamponuri scumpe, și de promisiunea de a legaliza marijuana, dar el are o carieră politică și nu a fost numit pe ochi frumoși.

Insistența asupra acestui rateu poate părea excesivă: totuși ea dezvăluie o slăbiciune de judecată. Dacian Cioloș a dorit prea mult să seducă, să fie pe gustul ”tineretului”, neglijând puțin substanța Cabinetului. La un ardelean serios cu vorbire greoaie și cu multe anacoluturi (bacalaureatul la limba română a mai primit o lovitură) nu ne-am fi așteptat la atâta cochetărie.

Totuși nu trebuie să-l nedreptățim pe Dacian Cioloş. Cabinetul său conține propuneri cât se poate de serioase și respectabile. Al doilea om în guvern este Costin Borc, un manager din sfera multinaționalelor (Lafarge), care se bucură în plus de aura de a fi lucrat îndeaproape cu Corneliu Coposu ca secretar particular și director de cabinet. Genealogia sa țărănistă (Coposu fusese el însuși secretarul lui Iuliu Maniu) nu poate decât să-i bucure pe alegătorii loiali ai CDR din 1996. Tot pe veche linie țărănistă a apărut și Marius Bostan, numit la Ministerul pentru Societatea Informațională, membru în Consiliul de Administrație de la Telekom, care este însă contestat cu violență de cercurile stângii ideologice. Unii îl acuză că ar aparține extremei drepte, ceea ce este de fapt o exprimare a extremei stângi. Probabil că și unii și alții își recunosc bine, din instinct, adversarii, dar câtă vreme vorbim doar de sugestii și virtualități nelămurite, e mai bine să nu punem paie pe foc.

La cultură întâlnim o persoană mai mult decât respectabilă, pe universitarul Vlad Alexandrescu, un om de cultură franceză și europeană, agreat cu siguranță de intelectualitatea românească. La justiție a fost desemnată Cristina Guseth , de la Freedom House România, care va cuceri spontan adeziunea diplomaților americani acreditați la București. La finanțe a fost desemnată o specialistă din aparatul UE, Anca Paliu Dragu, cu dedicație pentru Comisia de la Bruxelles.

Echipa lui Cioloș este în linii mari serioasă și competentă. O scade, așa cum am mai spus, doar dorința prea mare de a seduce la prima vedere și de a face bună impresie. Iar acest lucru se vede nu doar la categoria impresie fotografică, ci și la implicațiile politice mai puțin vizibile. De exemplu alături de Costin Borc apare sociologul Vasile Dâncu, un om interesant și inteligent, fost militant PSD, dar care nu prea se potrivește cu ceilalți, care par croiți după criteriile unei drepte atlantiste pure și dure. În fine inteligența și spiritul oportunității vor putea rezolva divergențele, dar mai grave sunt ciudățeniile de la nivelul programului.

În documentul remis luni Parlamentului se arată că noul guvern dorește să inițieze o nouă reformă electorală una care, printre altele, propune prelungirea mandatelor deputaților și senatorilor la 5 ani. Este chiar ideea recentă a lui Liviu Dragnea care dorea să rezolve astfel decalajul dintre alegerile parlamentare și cele prezidențiale. Așadar în loc să fie redus la 4 ani mandatul Președintelui, ar putea fi prelungit mandatul legislativului la 5 ani. E un fel penibil de a cârpi Constituția în loc să fie reluată o dezbatere serioasă asupra reformei constituționale. Sau poate e doar o nadă pentru voturile PSD la investire. Dar nu e bine nicicum.

Să încheiem cu lucrurile care ni se par pozitive. În pachetul reformei electorale se propune digitalizarea listelor și a procesului electoral, ceea ce ține cu adevărat de puterea și orizontul unui guvern cu termen limitat. Dacă va reuși să facă numai acest lucru și tot am putea spune că și-a îndeplinit mandatul. Se propune de asemenea revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin și la înlesnirea accesului la alegeri a independenților.

Iar în ce privește economia, Guvernul Cioloș anunță iarăși ceva de maximă însemnătate: renegocierea tratatului fiscal care a obligat România să țină deficitele foarte jos după criteriile constrângătoare ale țărilor euro. (”Renegocierea MTO-ului cu menținerea unui nivel sustenabil al datoriei publice în raport cu PIB-ul”). Ne amintim că președintele Traian Băsescu hotărâse afilierea României la pactul de stabilitate destinat țărilor euro fără nicio consultare politică internă. Liberalii, înainte de fuziunea cu PDL, pledaseră și ei pentru denunțarea pactului de stabilitate, dar ulterior asupra acestui subiect se lăsase o tăcere ciudată.

Ne mai întrebăm în final ce este cu adevărat promisiune seriosă în acest program și ce este doar operă de seducție în vederea votului de învestitură.