Grecia și Turcia: Conflictul nu este nerezolvabil

Când Tsikos se uită spre est din restaurantul său, el vede direct pământul turcesc. Insula sa Kastellorizo, din Grecia, formează un fel de golf deschis împreună cu coasta orașului Kas, din Turcia. Cel mai apropiat teritoriu grecesc este Rhodos, capitala insulei cu același nume, aflată la patru ore distanță cu vaporul. Nu e de mirare deci că locuitorii din Kastellorizo, 150 la număr, își fac cumpărăturile la vecinii turci sau merg în țara vecină la plimbare sau ca să bea o cafea. Acolo și-a cunoscut Tsikos viitoarea soție. S-au căsătorit în Turcia, vara stau la Kastellorizo unde se ocupă împreună de restaurant, iar iarna o petrec la Kas. "Este prima căsătorie care a rezultat din vecinătatea noastră", spune Tsikos.

Nu departe de insula lui Tsikos s-a aflat până de curând vasul turc de explorare Oruc Reis, însoțit de nave ale marinei de război turce, flancate la rândul lor de vase de luptă grecești. În urmă cu câteva săptămâni, a avut loc o ciocnire între două astfel de ambarcațiuni, un "incident fierbinte", cum a fost descris de presa greacă. Atena și Ankara se acuză reciproc că ar fi vinovate pentru accident. Tocmai de astfel de accidente se tem oamenii din Kastellorizo. Nimeni de aici nu vrea război cu partea cealaltă: "Suntem prieteni, suntem ca o familie", arată Tsikos. Cele mai mari îngrijorări sunt provocate însă nu de actualele tensiuni cu Turcia. Lumea s-a obișnuit demult cu acestea. Chiar dacă anul acesta tensiunile sunt mai serioase decât în ultimii ani, adevărata problemă este pandemia: "Înainte de Covid aveam o relație foarte activă. În fiecare zi circulau vapoare care transportau oamenii dintr-o parte în alta. Se poate spune la modul general că vedem lucrurile cam la fel. Pe noi ca oameni nu ne desparte nimic", explică Tsikos.

Escaladare mediatică

Și din acest motiv, mulți locuitori din Kastellorizo sunt foarte deranjați de modul în care presa exagerează conflictul. Fiecare țară are o raportare diferită la mass-media, crede Tsikos. Partea turcă ar fi poate ceva mai agresivă. Dar nici presa greacă nu ar contribui defel la o detensionare a situației – din contră: "Un post de televiziune a filmat cum o navă greacă și una turcă au trecut una pe lângă cealaltă și a relatat apoi că ar fi fost vorba de o coliziune iminentă. Dar nu s-a întâmplat absolut nimic."

Toată lumea de pe insulă știe că există un conflict. Cu toate acestea, cei care trăiesc la Kastellorizo și la Kas, de partea cealaltă, au reușit timp de decenii să coabiteze pașnic, fără dușmănie reciprocă. Exagerările mediatice din cele două țări nu prea au nimic de-a face cu realitatea de la fața locului: "Ce se vede la televizor nu este adevărat", spune patroana de restaurant Nista Kontou. Din cauza crizei coronavirus, ea a îndurat cel mai slab sezon turistic de mult vreme. Iar frica generată de relatările presei ar alunga și mai mult turiștii. "Insula noastră este sigură", crede ea.

Mai mult politică decât dispută juridică

Grecia a fost aproape 400 de ani parte a Imperiului Otoman. Crearea Turciei de azi și a Republicii Elene au fost însoțite de lupte sângeroase și de pierderi masive de ambele părți. Rivalitatea dintre cele două țări, dușmănia dintre grecii creștin-ortodocși și turcii musulmani sunt ancorate adânc în mințile oamenilor, nu în ultimul rând și din cauza a celor învățate la școală. Actualele granițe dintre cele două state au fost stabilite prin tratatul de la Lausanne din 1923.

Alexandros Sarris, născut la Atena, predă drept internațional la Universitatea Amsterdam. Specialitatea sa: dreptul maritim. El privește cu îngrijorare spre frontiera de est a patriei sale: "Erdogan vorbește de granițele inimii sale. Ceea ce nu are de fapt nimic de-a face cu frontierele adevărate. Presupun că Erdogan se referă la granițele Imperiului Otoman."

Deși retorica președintelui turc devine tot mai agresivă, economia țării sale devine tot mai slabă. Lira turcească este la pământ. Ar fi deci acum momentul oportun pentru un conflict militar? "Dacă nu mă înșel, este acea teorie care susține că economia nu se bazează pe pace, ci pe război. Poate că toate aceste jocuri militariste sunt doar o tentativă de a câștiga războiul economic", presupune Sarris.

Nu este o enigmă fără rezolvare

Ca expert în drept maritim, Alexandros Sarris vede conflictul turco-grec mai puțin ca pe o problemă de ordin juridic: "Dreptul maritim este unul din aspectele dreptului internațional care dă cele mai puține bătăi de cap. Este foarte bine analizat și elaborat prin directivele internaționale în vigoare. Există foarte puține zone gri și cele mai multe dintre acestea au legătură cu lucruri care se petrec dincolo de 200 de mile marine." Disputa din Marea Egee nu este vreo noutate juridică: "Ceea ce se întâmplă acolo este un gen de problemă care a fost deja rezolvată în alte părți", spune Sarris.

Totul ar fi doar o chestiune de negocieri. Pentru ca negocierile să aibă succes, ambele părți trebuie mai întâi să cadă de acord asupra cadrului legal. În acest caz, punctele de vedere turc și grec sunt foarte divergente. Atena se bazează pe Convenția de drept maritim a ONU din 1982. Potrivit acesteia, fiecare insulă ar avea propria sa zonă economică, lucru care ar limita enorm spațiul de manevră al Turciei pe mare. Turcia nu a semnat acest tratat și susține că el nu se aplică în Marea Egee. "Pe de o parte, Turcia se folosește de dreptul maritim în Marea Neagră, unde și-a extins pretențiile teritoriale la 12 mile marine. Dar când e vorba de Egee, Ankara nu se mai simte obligată să respecte legea", critică Sarris.

După ce nava de explorare Oruc Reis a părăsit între timp zona critică din estul Mediteranei, situația se relaxează. Sarris, care a studiat și arta negocierii la Universitatea Harvard, crede că ar exista acum spațiu de manevră, inclusiv pentru Turcia: "Turcia este un stat de coastă și nimeni nu-i poate fura drepturile aferente. Are acces la Egee, la Marea Neagră și la Mediterană. Are drepturi, dar întrebarea este cum le folosește. În cazul statelor riverane sau a țărilor vecine nu pot fi aplicate granițele externe așa cum sunt prevăzute de legea convenției marine, pentru simplul motiv că nu ar exista destul teritoriu, iar pretențiile se suprapun. "Există multe țări la Marea Mediterană. Ceea ce înseamnă că trebuie încheiate acorduri, iar statele care vor să-și exercite drepturile care le revin nu trebuie amenințate cu violența.“

Sarris nu s-ar mira dacă negocierile dintre cele două țări ar începe în curând, în pofida situației actuale: "Tensiuni înainte de negocieri au existat destule în istorie." Și oamenii din Kastellorizo își doresc ca Ankara și Atena să-și rezolve disputa. Ei au nevoie de ajutor să se pună din nou pe picioare după vara marcată de pandemia de coronavirus. Nu au nevoie defel de probleme suplimentare de genul luptelor militare de cocoși.