Germania și Israel: "Responsabilitate perpetuă"

"Uciderea în masă a evreilor a început în Germania. A fost planificată și executată de germani. Prin aceasta, fiecare guvern german are o responsabilitate veșnică pentru securitatea statului Israel și pentru protecția vieții evreilor. Nu vom uita niciodată milioanele de victime și suferința lor”, declara cancelarul Olaf Scholz la 2 martie 2022.

Șeful guvernului german, care tocmai vizitase memorialul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim, în prima sa călătorie în Israel, a făcut apoi declarații fundamentale cu privire la relația dintre Germania și Israel.

Această legătură este fără îndoială una specială, purtând pentru totdeauna amprenta Shoah, a uciderii în masă a șase milioane de evrei de către Germania nazistă. Și totuși, relația dintre cele două țări a cunoscut o dezvoltare impresionantă începând din 1965, anul în care au fost stabilite relații diplomatice depline între ele.

"Cu excepția Germaniei"

În primii ani, pe fiecare pașaport israelian era trecută următoarea mențiune: "Acest pașaport este valabil în toate țările - cu excepția Germaniei". Tânărul stat Israel păstra astfel o distanță strictă față de "țara criminalilor". Avi Primor, ambasadorul Israelului în Germania între 1993 și 1999, dădea uneia dintre cărțile sale titlul "...cu excepția Germaniei".

Baza apropierii între Israel și Germania a fost Acordul de la Luxemburg, semnat de Republica Federală, pe de o parte, și de Israel și Jewish Claim Conference, pe de altă parte. Documentul reglementa plățile și serviciile germane, precum și obligația voluntară de a restitui bunurile evreiești. Cancelarul creștin-democrat Konrad Adenauer, care a trecut acordul prin Bundestag în parte împotriva voturilor din partea propriului său grup parlamentar, devenea în scurt timp "imaginea reconcilierii" din partea germană.

Indubitabil, figura centrală a reconcilierii timpurii este David Ben-Gurion (1886-1973). Legendarul prim-ministru al Israelului a susținut de la bun început "cealaltă Germanie". Ben-Gurion și primul cancelar federal Konrad Adenauer (1876-1967) s-au întâlnit doar de două ori în timpul vieții lor - în 1960 și 1966. Totuși, ambii oameni de stat păreau să întrețină o reală prietenie de la distanță.  

Mare a fost rumoarea când, în 1964, s-a aflat despre livrările secrete de arme germane către Israel. Și totuși, acesta a fost impulsul final pentru stabilirea unor relații diplomatice depline în 1965 - un pas dificil pentru mulți oameni din încă tânărul stat evreu. O dovadă a fost și revolta stârnită de sosirea primului ambasador german.

Cancelarul Willy Brandt în calitate de prim vizitator

Relația a fost consolidată încet-încet prin organizarea de zile comemorative comune și vizite ale reprezentanților guvernului federal. În iunie 1973, Willy Brandt (mandat între 1969-1974) devenea primul cancelar german care s-a deplasat în Israel pentru o vizită de stat de cinci zile.

Succesorul său, Helmut Schmidt (în funcție între 1974-1982), nu a călătorit însă niciodată în Israel ca șef al guvernului în perioadele mai dificile dintre cele două țări. Gerhard Schröder (1998-2005) a fost la Ierusalim pentru o vizită de două zile în 2000, unde avea să declare că a venit "ca prieten al Israelului și ca prieten al poporului său". Helmut Kohl a vizitat statul Israel doar de două ori în cei 16 ani în care a fost cancelar (1982-1998). 

În schimb, Angela Merkel (2005-2021) a vizitat Israelul mai des decât toți ceilalți cancelari la un loc, mergând în Țara Sfântă de opt ori, cel mai recent în octombrie 2021.

De cealaltă parte, Yitzhak Rabin a fost primul șef de guvern israelian care a călătorit în Republica Federală în 1975, vizitând inclusiv Berlinul de Vest. Niciun șef de guvern sau ministru din RDG nu a vizitat vreodată Israelul. Berlinul de Est susținea tabăra arabă palestiniană, catalogând Israelul drept "inamicul sionist".

Șefii de guvern din Republica Federală, în frunte cu longeviva Merkel în cei 16 ani de mandat, au subliniat întotdeauna și fără echivoc dreptul la existență al Israelului. În paralel cu politica israeliană de colonizare în teritoriile palestiniene, ei s-au pronunțat însă în mod repetat în favoarea unei soluții cu două state între israelieni și palestinieni, reluând acest mesaj și în apelurile adresate părții palestiniane. Fiecare nouă construcție de colonii israeliene este însoțită de avertismente din partea Germaniei pentru a nu tensiona și mai mult situația dificilă din țară.

Unul dintre punctele culminante ale relațiilor dintre cele două părți s-a consumat cu certitudine în 2008, cu ocazia cuvântării în Knesset a Angelei Merkel - primul șef de guvern străin căruia i s-a permis acest lucru. Și nu oricum, ci în limba germană, a făptașilor.

"Fiecare guvern federal și fiecare cancelar federal dinaintea mea s-au angajat față de responsabilitatea istorică specială a Germaniei pentru securitatea Israelului. Aceasta face parte din rațiunea de stat a țării mele. Pentru mine, în calitate de cancelară federală, securitatea Israelului nu este niciodată negociabilă", rostea Merkel.

De amintit că, la acea vreme, liderul opoziției israeliene era chiar Benjamin Netanyahu, care a criticat faptul că Merkel și-a ținut discursul în limba germană. 

Consultări guvernamentale?

Actualul cancelar Olaf Scholz s-a pronunțat - cu prilejul vizitei la Ierusalim în 2022 -  în favoarea invitării cabinetului israelian la Berlin pentru consultări guvernamentale germano-israeliene cât mai curând posibil. Faptul că acest lucru încă nu s-a întâmplat este poate cel mai clar indiciu al apariției unei înstrăinări între cele două țări, în pofida obligațiilor istorice. În 2008, prima dintre aceste reuniuni guvernamentale majore a avut loc la Ierusalim iar, până în 2018, au mai fost organizate încă șase - trei la Berlin și trei la Ierusalim. Nu puțini observatori amintesc însă că, dată fiind configurația politică actuală, o reuniune cu toți membrii cabinetului este greu de conceput.

Este adevărat că Scholz l-a felicitat pe premierul Netanyahu pentru un nou mandat la sfârșitul anului 2022, fără a uita să menționeze prietenia specială și strânsă dintre cele două țări. Însă este evident că partea germană privește cu ochi critici integrarea în guvern a partidelor și oamenilor politici de extremă dreaptă, între ale căror obiectivele se află o controversată reformă judiciară, reintroducerea pedepsei cu moartea și extinderea coloniilor în zonele pe care palestinienii le revendică pentru un viitor stat.

Începând din februarie 2023, guvernul german a exprimat critici nevoalate față de cursul urmat de partea israeliană. Aproape niciodată până acum partea germană nu a fost mai critică la adresa situației interne din Israel.

Ministrul federal al Justiției, liberalul Marco Buschmann, dar și șefa diplomației germane, ecologista Annalena Baerbock, au făcut apel la menținerea statului de drept și asigurarea unui sistem judiciar independent. Președintele federal Frank-Walter Steinmeier a făcut o declarație neobișnuit de politică, exprimându-și îngrijorarea cu privire la "planificata restructurare a statului de drept" pe care o are în vedere executivul israelian.

Avertismentele lui Scholz

Cancelarul Scholz și-a exprimat și el punctul de vedere în martie anul acesta, cu prilejul vizitei în Germania a premierului Netanyahu. "În calitate de parteneri atașați de valorile democrației și prieteni apropiați ai Israelului, nu voi ascunde faptul că urmărim dezbaterea cu mare atenție și îngrijorare", a declarat cancelarul în cadrul conferinței de presă comune. Drepturile fundamentale sunt "prin însăși natura lor drepturi ale minorităților", a mai subliniat el.

Pe de altă parte, Germania încă mai are probleme, pe alocuri grave, cu antisemitismul. La momentul vizitei lui Scholz în Israel era încă departe dezastrul de la Kassel, produs la una dintre cele mai importante expoziții de artă din lume de o serie de reprezentări clar antisemite. Ambasadorul Israelului în Germania, Ron Prosor, se exprimă mai frecvent și pe un ton mai grav decât predecesorii său din ultimele decenii. Cel puțin din acest punct de vedere, se poate spune că dialogul dintre cele două țări este caracterizat de o deschidere cum n-a mai existat de multă vreme.