Avânt înseamnă altceva

Pe chipurile lor li se poate citi oboseala - la capătul a nu ştiu câtei reuniuni la vârf pe tema strategiei de combatere a pandemiei de Covid. Din nou aceleaşi mulţumiri, devenite deja rutină, adresate cetăţenilor în faţa camerelor de filmat. Se rostesc cifre peste cifre şi nelipsita sintagmă "dacă, atunci...". Din nou lipseşte un apel autentic înflăcărat. Cancelara Angela Merkel, premierul Bavariei, Markus Söder (CSU), şi primarul guvernator al Berlinului, Michael Müller (SPD), par extenuaţi după nouă ore de şedinţă de criză, consultări similare celor nenumărate deja din ultimul an de Covid. 

Multe din deciziile luate erau previzibile. Astfel că aşa-numitul lockdown va fi din nou prelungit - deocamdată până pe 28 martie. O decizie necesară, dar care pe mulţi întreprinzători îi duce la disperare. Asta pentru că situaţia epidemiologică nu permite o mai mare deschidere, responsabilă, mai ales în contextul răspândirii noilor tulpini SARS-CoV-2. 

Era totodată de aşteptat ca, în unele domenii, să existe o perspectivă de relaxare, de pildă referitor la restaurantele outdoor sau la muzee şi, în parte, la comerţul cu amănuntul. Chiar şi mai puţină rigiditate în privinţa valorii-cheie "35" (noi infectări la suta de mii de locuitori în decurs de o săptămână) era cumva de aşteptat, pentru a crea impresia unei mai grabnice relaxări. Dacă era sau nu acum momentul potrivit, e o altă chestiune. 

Vaccinaţi, vaccinaţi şi vaccinaţi!

Dar toate acestea nu ajută cu nimic la rezolvarea problemei centrale: ritmul prea lent al campaniei de vaccinare anti-coronavirus. În SUA, preşedintele Biden a anunţat o vaccinare în masă a cetăţenilor până la finele lunii mai. În Germania, după două luni şi jumătate de vaccinare, doar 5% din populaţie au putut beneficia de ser. E drept că majoritatea celor 5 procente sunt vârstnici, deci categoria celor mai periclitaţi, dar tot e mult prea puţin. Şi cine ar fi crezut că se va vorbi, chiar în faza incipientă a campaniei, de "ambuteiaje" în fluxul de vaccinare, în condiţiile în care milioane de doze de ser rămân în depozit. Nimic nu funcţionează cum trebuie! 

De pildă, ritmul de vaccinare. Valoarea incidenţei nu scade doar prin restricţii severe în viaţa noastră cotidiană, ci şi prin administrarea a cât mai multe doze de ser. Trebuie să se vaccineze cât mai mult şi cât mai repede. Non stop, şapte zile pe săptămână. În ritm accelerat. Înaintea Crăciunului, guvernanţii şi presa ridicau în slăvi începerea vaccinării, după care lucrurile s-au împotmolit. În sfârşit, s-a decis acum să li se permită şi medicilor de familie să administreze vaccinul începând cu luna aprilie. Cancelara Merkel a admis că "e loc încă pentru mai mult". 

Alt exemplu ar fi abordarea unei noi tactici în procesul de vaccinare. Mai multe ţări au hotărât să prelungească perioada dintre primul vaccin şi rapel. Astfel, în acest interval de timp, mult mai mulţi oameni ar fi totuşi protejaţi faţă de o infectare cu coronavirus. Unii experţi credibili vorbesc de până la 14.000 de vieţi omeneşti care ar putea fi astfel salvate. Merkel şi premierii de land au căzut miercuri de acord să prelungească distanţa dintre cele două doze, atât, însă, cât permit producătorii de vaccin. 

Dar şi o mai amplă testare a populaţiei ar fi de mare folos - prin teste rapide şi autotestare. Ele sunt cheia redeschiderii vieţii publice. În februarie, ministrul federal al Sănătăţii, Jens Spahn, anunţa "strategia testelor rapide", începând cu 1 martie - şi anume gratuit pentru toată lumea. Dar nu s-a întâmplat nimic. Acum toţi îşi pun speranţa în viitorul apropiat şi aşteaptă ziua de 8 martie. Spahn promisese de fapt deja la mijlocul lunii ianuarie teste rapide pentru toţi. Nou e că de la sfârşitul săptămânii vor începe să vândă şi magazinele de discount din Germania astfel de teste. Măcar se mişcă ceva cât de cât. 

Decizii dezamăgitoare

Actuala escaladare a cursului ezitant de gestionare a pandemiei reprezintă doar o nouă etapă din mănunchiul de decizii nepotrivite şi decepţionante luate până acum. Să mai luăm un exemplu, cel al lucratului de acasă. Cancelara n-a contenit cu lauda aşa-numitului homeoffice. Abia de la 27 ianuarie a intrat, însă, în vigoare o dispoziţie, potrivit căreia angajatorii ar trebui să ofere angajaţilor posibilitatea, atunci când jobul o permite, să lucreze de acasă. Pare poate nesemnificativ, dar milioane de germani au fost nevoiţi, în lunile trecute de lockdown, să meargă la birou, chiar şi atunci când ar fi putut presta aceeaşi muncă şi la domiciliu. Şi în tot acel răstimp, cancelara n-a făcut altceva decât să lanseze apeluri, ca popa în biserică. O obligativitate pentru lucratul de acasă, atunci când este posibil, nu există nici până astăzi, deşi aceasta ar fi şi ea o cale de reducere a numărului de infectări. 

La un an de la izbucnirea pandemiei de coronavirus un lucru e sigur: germanii sunt foarte buni la calcule legate de criză şi în a deschide perspective de relaxare, condiţionate de un "dacă" şi un "atunci". Dar nu asta contează înainte de toate. Imperativul momentului e: "Vaccinaţi, vaccinaţi şi vaccinaţi". Cât mai mult, fără întrerupere, şapte zile pe săptămână. Şi alt imperativ e: "Testaţi, testaţi, testaţi". Pentru a cunoaşte mai bine situaţia. Pentru a evita o nouă explozie de cazuri Covid. Şi pentru a reveni încet la normalitate. 

Dar responsabilii politici - atât la nivel federal, cât și regional - nu mai transmit spiritul necesar în combaterea cu fermitate a actualei pandemii. Şi mai grav e că acţiunile lor periclitează şi ce a mai rămas din acest spirit - mai ales răbdarea. Avânt înseamnă altceva.