Frăția jafurilor și Prîpiatul PSD

Nu ar trebui să fie nici o surpriză că PSD nu poate mai mult decât Viorica Dăncilă în cursa pentru Președinție. Rezerva de cadre a partidului e goală. A prădat-o Liviu Dragnea mai repede chiar decât a reușit să devalizeze visteriile de partid și de stat.

În acea sâmbătă de septembrie 2014, când au paralizat Bucureștii pentru ca pesediștii din toată țara să se strângă în Arena Națională la faraonica aniversare a zilei de naștere a lui Victor Ponta - cam atunci a început prăbușirea. Acel spectacol cu iz nord-coreean, organizat pe locul fostului stadion 23 august, casa demonstrațiilor megalomane ale lui Ceaușescu, a fost primul semn al delirului. O spoială electorală peste o guvernare fără orizont și performanțe.

Ajuns președinte executiv al PSD, ministru al Administrației Publice și tartor al fondurilor pentru consilii județene și primării, Liviu Dragnea pusese pe picioare o rețea națională de slugarnici vanitoși ușor de manipulat și care, acum, aveau ocazia să întoarcă serviciile și să semnalizeze fidelitatea. Eșecul lui Ponta în alegerile prezidențiale din același an, dar, mai ales, nenorocirea de la Colectiv i-au oferit șansa de a îndepărta toți stâlpii PSD. În locul unei vechi structuri de rezistență, întreaga șandrama post-comunistă avea să fie pusă în cârca unui baronet nevertebrat. Fotoliile fostei elite social-democrate se eliberau, pe rând, pentru a fi ocupate de analfabeți și impostori ale căror singure merite erau apartenența la aceeași frăție a jafului. Așa avea să ajungă România la cheremul unor Paul Stănescu, Dumitru Buzatu, Marian Oprișan, Radu Mazăre sau Mircea Drăghici. Așa s-a trezit Guvernul cu miniștri de genul lui Carmen Dan, Adrian Țuțuianu sau Florin Iordache și, iată, cu Viorica Dăncilă premier. Așa au fost fluturate monstruozitățile politice Șerban Nicolae sau Eugen Nicolicea pentru a fi legitimate nulități cum sunt Dănuț Andrușcă, Nicolae Burnete sau Anton Anton.

Tot mai lacomi și mai puțini dispuși să risipească vreun pumn de firfirei din banii ce puteau fi furați, Dragnea și acoliții din zona afacerilor cu statul au redus la maxim accesul la sferele decizionale și, implicit, rezerva de cadre. Au fost nevoiți să îi recicleze pe aceiași Olguța Vasilescu, Răzvan Cuc, Eugen Teodorovici, Sevil Shhaideh sau Viorel Ilie.

La fel și în aparatul de stat, în eșaloanele doi și trei din ministere și din agențiile guvernamentale, unde par că s-ar fi concentrat adevărații poli ai puterii politice din România. Dovadă că, în aceeași zi în care PSD nu avea de unde scoate un candidat la Președinție mai bun decât Viorica Dăncilă, la Casa Națională de Asigurări de Sănătate era reinstalat șef un personaj bănuit de fraudă, cu notorietate toxică, îndepărtat cândva din această funcție, dar rămas în sistem la butoanele împărțirii fondurilor pentru programele naționale de sănătate, acolo unde lipsesc mai mereu atât banii, cât și medicamentele.

”Nu îl cunosc pe domnul Ciurchea. Nu avem timp de experimente, avem nevoie de un specialist. Nu a fost audiat, nu este nicio acuzație la adresa domniei sale. Dacă va exista o acuzație, vom lua măsuri”, a repetat, pe un ton disperat, aceeași Viorica Dăncilă care nu ar susține-o pe Laura Codruța Kövesi pentru funcția de procuror-șef al Parchetului European pentru că asupra ei ar plana unele suspiciuni neverificate. Dar dubla măsură este o altă poveste din portretul PSD.

Partidul de guvernământ nu are de unde să găsească un om competent și fără suspiciuni de corupție pentru a rezolva o problemă care complică viețile bolnavilor din România. Această oștire de lipitori de top din zona bănoasă a aparatului de stat se vântură în cerc închis, își pasează reciproc funcții și misiuni, se acoperă unii pe alții, se mușamalizează reciproc. Vicepreședintele devine președinte, președintele devine vicepreședinte și la loc comanda.

Nu este vorba strict despre Vasile Ciurchea și Răzvan Vulcănescu de la CNAS, care s-au permutat ieri pur și simplu în funcții, ignorând cu aroganță dispozițiile ministrului Sănătății. Deja se știe, în instituțiile statului român, miniștrii sunt trecători, aparacicii rămân. Și nimeni nu a reușit până acum să provoace fisuri rețelelor.

La fel se întâmplă și în alte zone din care pot fi rătăciți banii publici, când ai un șef de partid-stat care să te protejeze - și ne amintim doar de recenta epidemie de pestă porcină africană și de încrengătura de afaceri de la vârful Agenției Naționale Sanitar-Veterinare. Au devenit adevărate caste și chiar dacă în spatele ușilor închise sunt oricând dispuși să se răfuiască între ei pentru o tranșă mai consistentă de pradă, nimic nu se scurge în afara sistemului. Nici bani delapidați, nici informații compromițătoare. Opacitatea le conservă privilegiile, iar parteneriatele în crimă sunt sacre. Nu au încredere în exterior. Nu au avut niciodată. Au disprețuit tot ce nu s-a născut din sângele lor și trăiesc încontinuu cu teama că ar putea pierde controlul. Și că, în acel moment, fărădelegile pe care și-au clădit carierele ar putea să se prăbușească, zdorbindu-i. S-au înveșmântat în aroganță, arma cu care mitraliază minciuni și alte enormități la adresa tuturor celor care le pun la îndoială descendența divină. Așa e în Jandarmerie, așa e la fisc, așa e la Primăria Capitalei, așa e în serviciile secrete, așa e la înzestrarea armatei și lista poate continua.

Așa a fost multă vreme și în partid, acolo unde, zilele acestea, ăia mici, care au șerpuit așteptânu-și momentul, vor fi bucuroși să vadă cum se prăbușește establishmentul pe care speră să îl repopuleze, după ce se vor fi victimizat o vreme public. PSD va ieși, însă, din acest ciclu politic cam la fel ca Prîpiatul după drama de la Cernobîl.

Pentru Opoziția din România, nu pot exista vești mai bune decât cele ce vin în această perioadă dinspre PSD. Oricât de tentant ar putea părea și oricât de binevoitor ai fi, ar fi de preferat să nu te bagi în treaba inamicului, atunci când acesta e preocupat să-și taie singur craca de sub picioare. Cu observația că dacă te plictisești prea tare, datul cu stângul în dreptul este cea mai neinspirată alternativă.