Frustrare şi nostalgie în Portugalia

Mulţi se tem că guvernul va fi nevoit să strângă şi mai tare cureaua, dacă va primi ajutor financiar de la Bruxelles. Sindicatele sunt de părere că executivul de la Lisabona a mers deja prea departe cu măsurile de redresare economică.

"Cred că ne merge mai rău ca irlandezilor; măcar Irlanda produce ceva. Dar guvernul nostru ne-a vândut capitaliştilor din Uniunea Europeană."

"Dacă o ţinem ca în 2009 nu e bine. Incapacitatea Portugaliei de a lua decizii va duce la creşterea şomajului"

, sunt de părere cetăţenii.

Portugalia economiseşte. Bugetul s-a redus, impozitele au crescut, salariile s-au micşorat, rata şomajului e în creştere. În aceste condiţii, mulţi vor să emigreze cât mai departe de casă.

Sara Nina şi Ana Teresa Faleiro asociază dorinţa de plecare cu piaţa comercianţilor din Lisabona. Acolo unde erau încărcate mărfurile fostei puteri mondiale Portugalia, acolo de unde porneau în expediţie exploratori faimoşi precum Vasco da Gama - acolo visează cele două, astăzi, la un alt viitor. Un viitor în altă parte...

"Fiecare tânăr trebuie să descopere propria-i lume, să plece în alte părţi, să caute alte posibilităţi, pentru că în Portugalia e greu să obţii o slujbă bună."

Într-o galerie de artă, Portugalia este prezentată ca o piscină amublantă. Până şi artiştii sunt preocupaţi acum de situaţia economică gravă - mai ales că ţara îşi pierde mai mult ca oricând forţa de muncă tânără şi bine calificată. "Suntem la vârsta la care vrem să ne întemeiem familii, să facem lucruri specifice adulţilor, dar ne este imposibil. Nu ne permitem să creştem un copil, nu ne putem cumpăra case, nu avem nicio posibilitate."

"Moneda euro e o închisoare"

De profesie jurnalistă, Sara Nina a lucrat - până acum câteva săptămâni - la New York. Doi ani de zile a avut parte de un trai bun şi şi-a făcut meseria cu plăcere. În Portugalia nu a întors-o dorul de casă, ci viza expirată. Cu toate că şi la Lisabona are un loc de muncă, tânăra doreşte să se întoarcă în SUA.

"Am avut o viaţă fantastică, am trăit bine. Mă duceam mereu la operă, la spectacole pe Broadway.."

Lucruri pe care în Portugalia nu şi le permite - iar prietena ei cu atât mai puţin. Ana Teresa trăieşte de pe o zi pe alta, din locuri de muncă temporare. În lunile bune câştigă cel mult 700 de euro. Chiria este de 300 de euro lunar.

"Aşa nu se mai poate! Dar nu prea am alternative"

, spune Ana Teresa.

Mulţi portughezi se tem că ţara va întâmpina dificultăţi şi mai mari în viitorul apropiat. Şi mai mulţi se întreabă dacă nu cumva Portugaliei i-ar fi mers mai bine fără moneda euro.

Faptul că Irlanda s-a adăpostit sub aripa protectoare a UE îi mai linişteşte puţin pe portughezi. Dar chiar şi cu un înger păzitor prin preajmă, populaţia tot va trebui să se supună unor măsuri drastice de consolidare a bugetului, cu repercursiuni asupra fiecărui portofel în parte.

"Oamenii cumpără numai strictul necesar, iar situaţia se va înrăutăţi. În curând, taxa pe valoarea adăugată va creşte la 23% chiar şi la produsele de bază cum ar fi laptele."

Portughezii îşi amintesc cu nostalgie de vremurile bune. Mândria îi împiedică, mai ales pe cei în vârstă, să accepte ideea unui ajutor financiar extern:

"Cred că Portugalia nu are nevoie de ajutorul altor ţări. O să reuşim dacă ne punem pe treabă."

"Moneda euro e o închisoare, o închisoare!"

Autori: Karin Kalis, Claudia Ştefan
Redactor: Cristian Ştefănescu