Foștii refugiați știu ce simt sirienii

Fuada Hatkic își amintește perfect ziua în care a fugit din Bosnia. Când a ajuns, în 1993, în țara în care trăiește acum, Elveția, era rănită, tristă și înfometată. Hatkic s-a născut în Teslic, un orășel din nordul Bosniei Herțegovina, în Republika Srpska. În urmă cu 25 de ani a fost nevoită să fugă, împreună cu fiica sa de 4 ani, din fața războiului din Bosnia. A avut noroc. A reușit să fugă prin Serbia, Ungaria, Austria și Germania, până în Elveția. Cu pregătirea sa de pedagog social a putut să înceapă în Elveția o viață nouă.

Hatkic este șocată de presiunile care se fac astăzi asupra refugiaților, în Bosnia. ”Mai ales noi ar trebui să înțelegem”, spune ea. Lui Hatkic îi este rușine pentru politica din Bosnia și pentru mulți bosnieci care îi tratează dezonorant pe refugiații din Siria. În urmă cu câteva zile a inaugurat împreună cu cu fiica sa, Amila, și cu ajutorul blogger-ului despre Balcani care trăiește la Viena, Christoph Baumgarten, petiția #Jersmoljudi (#pentrucăsuntemoameni).

Într-o scrisoare deschisă către guvernul bosniac au făcut un apel către politicieni pentru încetarea instigării împotriva refugiaților: ”Permiteți să se instige împotriva acestor oameni. Să fie catalogați ca hoți, ca un pericol pentru Bosnia, ca ceva de care trebuie să ne fie teamă”.

Fără acoperiș deasupra capului

Hatkic nici nu vrea să-și imagineze ce orori au trăit acești oameni. Pentru cei 7.000 de refugiați care au venit în acest an în Bosnia, nu se întrevede nicio îmbunătățire a situației. Dimpotrivă. Mulți dintre ei sunt nevoiți să doarmă pe străzi sau să se înghesuie în corturi, deseori fără mâncare sau un acoperiș deasupra capului. ”Există un lagăr oficial pentru refugiați în apropiere de Mostar, administrat de guvern”, spune Baumgarten, ”unde lucrurile funcționează pe jumătate”.

La Sarajevo refugiații sunt aduși în centre de ajutorare, unde au grijă de ei organizații pentru drepturile omului. Există și persoane fizice sau alte organizații care se implică în ajutorarea acestora. Dar și lor li se termină încet banii și resursele. ”Pe de altă parte, există campinguri și la Bihac, mai multe sute de oameni au fost aduse într-o fabrică părăsită”, povestește Baumgarten.

Deosebit de periculoasă este situația pentru acești oameni la granița cu Croația. Recent, un refugiat a fost maltratat grav de un grănicer croat, când a încercat să treacă frontiera. Baumgarten este de părere că ”refugiații sunt captivi în Bosnia”. Atunci când închizi ruta balcanică, produci catastrofe umanitare. Așa că scrisoarea deschisă nu se adresează numai guvernului bosniac, ci și UE.

Uniunea Europeană a lăsat baltă Bosnia și în acest caz, crede Baumgarten. Iar mediile din Bosnia vor face ceea ce fac de obicei, pentru a completa spirala negativă, spune acesta.

Petiția a obținut deja 150 de semnături și este sprijinită de mai multe personalități, printre care artista Aida Sehovic, care trăiește în SUA, sau Denisa Husic, activă în Partidul Social-Democrat al Austriei (SPÖ). Mai sunt militanți pentru această cauză în Germania, Serbia și Slovenia.
"Instigările trebuie să ia sfârșit"

Subiectul a atras atenția revistei vieneze ”Kosmo”. Publicația se concentrează asupra vieții oamenilor din fosta Iugoslavie care trăiesc în Austria. ”Vrem să scriem despre situația actuală din Bosnia, pentru ca refugiații din Bosnia și cei peste 1.000 de voluntari care îi ajută să aibă o voce”, spune jurnalista ”Kosmo” Dusica Pavlovic, care a tradus scrisoarea deschisă. Sigur că într-o țară ca Bosnia este imposibil să ai parte de aceleași standarde ca în Austria, Germania sau Elveția, recunoaște Pavlovic. Dar, dacă instigările ar lua sfârșit și refugiaților li s-ar oferi un standard minim de trai, ar fi deja mult mai bine. ”Acest subiect nu afectează numai Bosnia, ci întreaga UE”, crede colegul său de la ”Kosmo”, Manuel Bahrer. ”Vrem să spunem clar și acest lucru”, subliniază jurnalistul. Redactorii speră să publice și mai multe materiale video în care foștii refugiați bosnieci își povestesc experiențele.

Nici unul dintre inițiatorii acestei petiții nu se așteaptă la o reacție din partea guvernului. Există totuși o mică speranță, spune Baumgarten: ”Dacă petiția câștigă atenție la nivelul UE, guverul bosniac va fi obligat să se justifice. Și, cel târziu atunci, va trebui să ia atitudine”.