Fotbal cu rasism în sânge

Un meci din cea mai urmărită competiție fotbalistică europeană a fost întrerupt, ieri seară, după ce arbitrul de rezervă a fost acuzat că ar fi făcut remarci rasiste. Românul Sebastian Colțescu, desemnat să ajute de pe margine arbitrajul partidei dintre Paris Saint Germain și Istanbul Basaksehir, s-ar fi referit la un oficial camerunez al echipei turce cu formula „băi, băi, ăla negru”. Echipa turcă s-a retras de pe teren, urmată de gazdele franceze. După discuții într-o celulă de criză a federației europene de fotbal UEFA, meciul a fost amânat pentru a doua zi. Dar, până atunci, însuși președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a cerut UEFA să ia „măsurile necesare” față de manifestările de rasism la adresa oficialului clubului din Istanbul.

Dacă Sebastian Colțescu a avut sau nu vreo intenție rasistă e greu de spus. „Negru” în limba română nu echivalează neapărat cu acel cuvânt englezesc care începe cu litera N și reprezintă o jignire a americanilor de origini africane. În limba română există un alt sinonim pentru acel cuvânt. Iar „negru” ar putea fi chiar acel „black” din „Black lives matter”.

Cel mai probabil, arbitrul român nu a realizat că acel „negru” rostit va fi interpretat în cheie rasistă. „Colțescu nu cunoaște, efectiv, că exprimarea negru e una rasistă, fără nici o posibilitate de interpretare. Asta arată gradul lui de cunoaștere și că este total nepregătit în ce privește prevederile foarte clare ale FRF, UEFA și FIFA în privința rasismului”, a comentat ieri seară, pentru Gazeta Sporturilor, Csaba Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În spațiul public românesc și, mai ales, în zona sportului din România, recursul la peiorative este firesc, iar folosirea lor pentru a exprima desconsiderare este rareori pedepsită. 

Tribune și loje pline de ură

„În fotbalul românesc avem destule probleme, dar în nici un caz nu se poate spune despre suporterii noştri că sunt rasişti”, comenta anul trecut președintele Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu. În realitate, rasismul este viu și foarte vocal în tribunele românești și are o istorie care se suprapune cu o bună parte din cea a fotbalului românesc. Cel puțin două refrene fac carieră de decenii în peluzele stadioanelor din România: „Am avut și vom avea boală pe țigani!” și „Afară, afară cu ungurii din țară!”.

Dar derapajele rasiste merg până la nivelul celor mai influenți oameni din fotbal - patroni sau conducători de cluburi. De ani de zile, mediul competițional este lipsit de performanță, pentru că fotbalul a fost acaparat de interlopi care spală și ascund de fisc bani proveniți din afaceri dubioase și șantajează cu retragerea de la cluburi dacă administrațiile locale nu le oferă daruri din proprietatea publică. Lumea aceasta este îmbâcsită de personaje cu educație precară sau prost construită, indivizi care nu-și știu manifesta rivalitățile în limitele bunului simț și al sportivității.

În anul 2010, omul care a finanțat cea mai titrată echipă de club din România, Steaua București, Gigi Becali, lansa glume rasiste la adresa rivalilor din Giulești, Rapid București: dacă se retrage Rapidul din campionat „scăpăm de ei, se face campionatul mai alb". 

De altfel, suporterii rapidiști, deseori jigniți de oficialii și galeriile altor echipe, au propriile păcate. În 2014 au aruncat cu banane în atacantul brazilian al unei echipe adverse. Halucinantă a fost și reacția arbitrului acelei partide, Marian Balaci: i-a dat cartonaș galben jucătorului agresat. Scandările rasiste din tribune au continuat tot meciul. Și pentru că nu le ajung meciurile de fotbal, suporterii din cartierul Giulești merg și la baschet feminin. Cel puțin la meciurile cu echipa din Sfântu Gheorghe, pe care, desigur, bucureștenii le primesc cu atacuri antimaghiare. Antimaghiarismul este prezent și în fotbal, iar țintă este, în special, multipla campioană CFR Cluj, fondată, înainte de Primul Război Mondial, de muncitori feroviari maghiari. Mai nou, și echipa de fotbal din Sfântu Gheorghe joacă la nivel înalt și primește un tratament similar din partea unor ultrași naționaliști.

Tăcerea complice

În anul 2005, Steaua juca în fosta Cupă UEFA un meci pe teren străin, pedeapsă pentru rasism. Federația europeană se pronunța atunci explicit despre „rasismul din fotbalul românesc” și contesta „apatia conducerii fotbalului românesc în această problemă”.

De altfel, cu atacul mai devreme amintit la adresa rivalilor din Giulești, Becali nu era nici pe departe la primul derapaj. Cu trei ani mai devreme a interzis la boxele stadionului pe care juca Steaua piesa „We will rock you” a trupei Queen: „Să nu mai cânte homosexualul ăla melodia aia. Îmi plăcea melodia lui Freddy ăla, dar nu mai vreau, că e homosexual”. În ce privește achizițiile de jucători pentru echipa pe care o finanțează, Becali a spus că îi alege în funcție de religie sau culoarea pielii: „N-am vrut să mai iau negri”. 

Announcerul clubului Steaua a demisionat, în 2012, după ce a dat tonul, de la microfonul stadionului, unor scandări rasiste care au ajuns până la CNCD și chiar la FIFA. Antrenor al echipei era, la acea dată, Laurențiu Reghecampf, fostul jucător în Bundesliga, la Energie Cottbus, familiarizat de acolo cu efortul de a îndepărta manifestările xenofobe din tribune. „Reghe” a refuzat să se alăture tifoșilor cu minți înfierbântate, dar nici nu a făcut nimic pentru a-și domoli fanii. 

Este o practică, aceasta, la Steaua. Un alt antrenor, Bogdan Argeș Vintilă, declara jurnaliștilor că refuză să comenteze atacurile rasiste la adresa propriilor jucători. Ca atare, jucătorii jigniți obișnuiesc să evite discuțiile, spunând că ei „răspund prin joc”. Ceea ce e trist, pentru că, de fapt, tocmai acești jucători ar trebui să tragă semnalele de alarmă. Dar nu o fac și la asta contează și faptul că patronul clubului, în cazul dat Steaua (acum FCSB), este, sub mantia unei bunătăți creștine de paradă, radical homofob, rasist, antițigani și misogin („Femeia e sclava bărbatului!” sau „Mie îmi e milă de femei!”).

Grădina zoologică din mințile unora

Nu doar Reghecampf, ci și fostul lui coleg de la Cottbus, Vasile Miriuță, a uitat repede experiența din estul aproape neo-nazist al Germaniei. Ajuns antrenor la Dinamo București, fostul mijlocaș și-a numit un echipier congolez „țiganul”. Așa îi spun colegii la vestiar, a adăugat Miriuță. În „Groapa” dinamovistă din Ștefan cel Mare, tonul rasismelor este dat însă de una dintre legendele clubului dinamovist: fostul internațional Cornel Dinu, în prezent parte a conducerii echipei de fotbal. Pe unul dintre jucătorii din campionat l-a comparat cu brazilianul Neymar „doar la culoare”. Se întâmpla în 2017. Cu trei ani mai devreme spunea despre un senegalez care a trecut și pe la Dinamo că „face parte din dezordinea Africii de care nu avem nevoie” și că „este o ciudăţenie de vrăjitor african”. În 2009, același fost jucător dinamovist, frecvent invitat în studiourile televiziunilor de sport, unde se laudă de câte ori are ocazia că a fost prieten cu Arkan, criminalul sârb de război, își taxa adversarii care legitimaseră un brazilian că „au transferat o maimuţă". Or, când unul dintre reprezentanții clubului se comportă astfel, nu trebuie să surprindă faptul că ultrașii echipei imită sunete de maimuță când mingea ajunge la jucătorul francez cu origini ivoriene al unei formații adverse.

„Maimuță” au fost și apelativele folosite de suporteri la adresa a trei jucători africani care au evoluat în primul deceniu al secolului 21 la Politehnica Timișoara. Când unul dintre ei a îndrăznit să reclame public atacurile rasiste, patronul din epocă al formației, Marcel Iancu, l-a amenințat că va fi sancționat pentru încălcarea regulamentului clubului. Fost antrenor la Politehnica, Basarab Panduru, în prezent invitat ca expert al unei televiziuni de sport, a fost și el, în 2017, autorul unei ziceri rasiste: „Am văzut un jucător din Insulele Comore. Dacă mă duc la zoo, aduc un cimpanzeu, îi pun ghete, îl transferă”.

În jurul fotbalului se învârt și mulți oameni din politică. Nu pentru a sprijini neapărat performanța, cât pentru a se face văzuți de marea masă de suporteri care, la un moment dat, se vor duce și la urne. Alții au prins și gustul banilor care se pot albi în industria fotbalistică. Acești atârnători politici de pe lângă sport sunt, și ei, pe măsura atmosferei.

La Craiova, unul dintre orașele fanion ale fotbalului românesc, un olandez de culoare legitimat la echipa lui Gheorghe Hagi a primit un „cioară împuțită”, anul trecut, din partea căpitanului gazdelor, jucător altfel selecționat de 17 ori și la echipa națională a României. În același oraș, primarul din urmă cu 15 ani, Antonie Solomon, spunea despre un fotbalist ivorian că „dacă i-l arăt lu’ fi-mea, se sperie! Îi zic, uite, tată, maimuța! Uite, tati, vorbește”. Același Solomon este autorul unei alte grosolănii la adresa fotbaliștilor africani din echipa orașului său, Universitatea Craiova, preluată și comentată, în 2005, de presa europeană: „Toate ciorile astea aduse, dacă le bag la grădina zoologică și le arăt la copii, uitați maimuța, nu e nici o deosebire”.

Iar actuala echipă a orașului Craiova va juca trei meciuri cu porțile închise în competițiile europene, din cauza unor acte de violență și a unor scandări anti-maghiare de la un meci disputat vara trecută.

Naționala și federația, contaminate

Bolile acestea merg până în străfundul instituțiilor care administrează competițiile fotbalistice din România. Cristian Bivolaru, fost șeful al departamentului internațional din federația națională, spunea, pe când era în funcție, despre un club englez care a jucat în Bulgaria că „a folosit două ciori, iar spectatorii au scos sunete de ciori. Au făcut ca ciorile spre ciori și asta e tot. Nu cred că au fost probleme mari de rasism”. Același a scuzat astfel antițigănismele din campionatul intern: „Rapidiștilor li se spune țigani încă de când eram eu copil. Asta e traditia la noi”. 

Chiar selecționata națională a avut suspendat dreptul de a jucat acasă cu public o partidă împotriva Norvegiei, în octombrie 2019, din cauza repetatelor ieșiri rasiste și xenofobe. Era al treilea în trei ani. O lună mai târziu, un meci cu Suedia al României a fost întrerupt, la București, după ce oaspeții au reclamat scandări rasiste. 

Tonul răbufnirilor de intoleranță rasială sau religioasă îl dau grupările de ultrași „Honor et Patria” și „Uniți sub tricolor”, conduse de George Simion și Cristian David, fondatorii unei formațiuni politice radicale de dreapta, Alianța pentru Unirea Românilor, proaspăt intrată în Parlament. Afișează bannere cu mesaje politice, islamofobe sau antirefugiați („Un refugiat=Un atentat“, la un meci contra Serbiei, partidă la care, din peluza opusă, galeria Stelei a scandat „Serbia, Kosovo, Serbia, Kosovo"). Scandează împotriva Ungariei chiar dacă Ungaria nu joacă. Contestă naturalizarea unor străini care joacă de un deceniu în România și ar fi utili naționalei într-o perioadă în care fotbalul autohton nu mai poate aduna un 11 capabil să câștige vreo calificare. Că doar cum să atingă piele de portughez tricoul sfânt al naționalei? „Nu se vor schimba lucrurile pentru că pune UEFA o sancțiune. Nu există jumătăți de măsură. Noi facem lucrurile astea pentru că pur și simplu le facem”, a comentat David, într-un interviu acordat publicației Pro-Sport.

Reacția FRF la incidentul de la Paris

În cursul nopții, pe pagina Federației Române de Fotbal a fost publicat un mesaj legat de incidentul de ieri seară de la Istanbul. Federația de la București „așteaptă raportul forului de la Nyon pentru a afla exact cele petrecute și pentru a acționa în consecință” și „se delimitează ferm de orice acțiune sau declarație cu tentă rasistă sau xenofobă”.

De fiecare dată, însă, când vine o sancțiune pe adresa federației, inițiatorii amintesc că este vorba despre „dovezi de rasism de pe stadioanele româneşti, adunate în timp: mesaje scrise sau chiar imagini ale lui Corneliu Zelea Codreanu sau Ion Antonescu