Extremismul de dreapta, o problemă a întregii Germanii

Deutsche Welle: Domnule Friedman, avertizaţi de multă vreme asupra consecinţelor "incendierilor din minţile şi sufletele oamenilor", apelând la mai multă toleranţă. Este democraţia germană capabilă să facă faţă unei astfel de ameninţări în contextul incidentului recent de la Chemnitz?

Michel Friedman: Sunt profund îngrijorat şi neliniştit. Ceea ce vedem acum e doar vârful unei mişcări antidemocratice, care dispune de un fundament mai solid decât ne-am imagina în societate. Democraţia îi poate ţine piept, dar când şi când cedează. În Saxonia nici actualul şi nici precedentele guverne nu au combătut cu fermitate rasismul, antisemitismul, xenofobia şi grupările extremiste de dreapta. Există forţe antidemocrate care vor să distrugă substanţa unei societăţi liberale, umaniste, dintr-o lume pluralistă. Dacă astăzi vorbim de Chemnitz, nu putem să nu amintim şi de Hoyerswerda şi Rostock. Şi atunci au fost atacaţi şi ucişi oameni, care nu erau cetăţeni germani. Că într-un stat de drept democratic oamenii sunt hăituiţi numai pentru că au altă înfăţişare, arată că cel puţin în unele regiuni din Saxonia mai există multe probleme restante. În acest land federal unii cred că pot sau chiar au dreptul de a înlocui poliţia. Nu e de mirare ceea ce s-a petrecut la Chemnitz şi nu s-a întâmplat aşa, pur şi simplu. Deja cu câteva luni în urmă au avut loc incidente provocate de extremişti de dreapta, de xenofobi, de criminali. Şi atunci a durat mult până ca justiţia saxonă să intervină cu hotărâre, iar în final cazul a fost preluat de procuratura federală.

Avem de-a face cu o problemă strict estgermană sau saxonă?

Cine crede că problema extremismului de dreapta se limitează la noile landuri federale din răsăritul Germaniei, greşeşte. Este bineînţeles o problemă generală şi nu este nouă. După 1945 rasismul, antisemitismul, ura faţă de oameni nu au dispărut complet. Cei care au perpetuat o nostalgie pentru Hitler au ajuns, între timp, la a treia generaţie. Nepoţii naziştilor au şi ei urmaşi. În fond ne confruntăm nu doar cu o problemă germană, ci cu una europeană. În multe ţări, cum ar fi Ungaria sau Polonia, observăm cum xenofobii se bucură de succes nu numai în stradă, ci şi pe scena politică. Sunt şefi de guvern. Sau fac parte din guvern, ca în Austria. Alternativa pentru Germania (AfD) este după părerea mea primul partid extremist de dreapta de după 1945, cu mulţi agitatori xenofobi, care a pătruns în Bundestag. Chiar şi la 80 de ani de la pogromul contra evreilor, aşa-numita Noapte de Cristal, trebuie să ne punem întrebarea în ce moment al violenţelor ne aflăm acum. Trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt: o dezlănţuire, o neruşinare, o incendiere în minţile şi sufletele oamenilor, o incendiere reală. Dacă ne uităm în Internet, constatăm câtă agresivitate există.

Spuneaţi că extremismul de dreapta este o problemă paneuropeană. Ce rol joacă Germania în această evoluţie?

Rasismul şi xenofobia sunt teme universale, de actualitate pretutindeni în lume. Dacă ne referim concret la Germania, atunci vorbim despre o ţară responsabilă pentru violenţe extreme, finale. Ştim unde se poate ajunge dacă o societate nu e capabilă să se apere. Aici există oameni care cred că demnitatea umană e tangibilă (n. red.: o aluzie la articolul 1 din Constituția Germaniei - Demnitatea umană este intangibilă!). Ei nu sunt doar rasişti, ci şi duşmani ai democraţiei şi ai Constituţiei. Între timp acesta a devenit un subiect grav cu dimensiuni politice pentru că oamenii de care vorbim, incendiatori și incitatori, îi întâlnim în parte şi în Parlament.

Tot mereu se ajunge la astfel de valuri de agresiune, ca acum în Chemnitz. Cât de periclitată este capacitatea noastră de a ne apăra?

Eu mă opun ideii de val. În ultima vreme am văzut tot mai des că există un adevărat potenţial de agresivitate. Potrivit sondajelor efectuate în Uniunea Europeană, observăm că un astfel de potenţial există în toate statele membre - şi în Germania avem un potenţial de 15-20 la sută. În bună parte este în stare latentă, dar mobilizarea acestui segment latent are mai mare "succes" ca niciodată în rândul ţărilor UE.

În Uniunea Europeană nu au existat până acum aşa multe guverne - deci instituția care ar trebui să fie responsabilă, de fapt, pentru respectarea principiilor democratice, deci implicit petnru protecţia minorităţilor - care încalcă statul de drept şi instigă la ură contra străinilor în campaniile lor electorale. Vorbim de demersuri rasiste, legalizate între timp, ale guvernelor şi ale celor care ar trebui să reprezinte un exemplu. Dacă responsabilii politici se comportă aşa, atunci şi omul de rând din ţara respectivă se poate simţi îndreptăţit să-şi răspândească, la rându-i, veninul.

Ce ar trebui să facem astăzi, la opt decenii după era nazistă, pentru a stopa această evoluţie?

Aş vrea să subliniez cu toată tăria că Republica Federală Germania este un stat de drept, democratic. În pofida slăbiciunilor despre care trebuie să vorbim, în substanţa sa şi în rândul majorităţii populaţiei, Germania respectă şi apreciază principiile democraţiei şi ale statului de drept. Dar problema extremiştilor nu e dacă reuşesc să cucerească majoritatea absolută. Nici în 1933, partidul naţional-socialist nu a deţinut majoritatea. Întrebarea care se pune ar fi cât de puternic e glasul democraţilor, al celor care promovează această democraţie? Eu mă angajez nu contra unui partid ca AfD, ci înainte de toate pentru apărarea democraţiei.

Cred că ceea ce trebuie să învăţăm din istorie, fiind general valabil, e că există mereu multe momente de început ale violenţei, înainte de a se ajunge la unul extrem, final. Iar când se va fi ajuns acolo, mulţi vor spune speriaţi: "Noi n-am vrut asta!"

Interviul a fost realizat de Rosalia Romaniec.

Michel Friedman este jurist, publicist şi moderator TV. În perioada 2000-2003 a fost vicepreşedinte al Consiliului Central al Evreilor din Germania. La Deutsche Welle moderează talk-show-urile "Conflict Zone" şi "Auf ein Wort... mit Michel Friedman" (De vorbă cu...).