Pe o stradă destul de departe de centrul istoric al Sibiului, Raimar Wagner îşi face ultimele socoteli cu pensiunea pe care o conduce. Fără clienţi, cu permanente controale pe cap, de luna aceasta pune un punct intermediar afacerii.
"Închid pensiunea şi închiriez camerele pe termen lung. Hotelurile (extrem de numeroase la Sibiu - n.r.) au coborât preţurile atât de jos încât pentru cei ca mine, care au închiriat spaţiul, nu mai rentează", îşi face Raimar calculele. Rămâne să mai câştige din meseria de traducător şi din cea de coordonator de proiecte sociale în cadrul Bisericii Evanghelice, proiecte finanţate de statul german. Şi tot n-are de gând să plece din ţară.
Mai bine în satul tău fruntaş
"Ca tot sasul, eu, când am terminat liceul la Rupea, am vrut să plec. În 1994, încă mai voiai să te cari de aici - toţi prietenii mei plecaseră. Dar ai mei m-au convins să fac măcar un an de facultate. Dacă nu aveai un an de facultate încheiat aici, în Germania trebuia să repeţi un an de liceu şi să dai din nou bacalaureatul acolo, pentru echivalare. Era un argument bun", îşi aminteşte Raimar în crama de la subsolul pensiunii.
Citiţi articolul integral pe EVZ.ro accesând linkul de mai jos.
evz.ro/dw
Redactor: Robert Schwartz
