Europa nu va deveni o putere militară

Are fiecare stat membru în parte nevoie de o aviaţie proprie? E nevoie ca statele europene să construiască mai multe tipuri de tancuri? E nevoie ca fiecare stat să pregătească piloţi de luptă?

Fie din motive de prestigiu naţional, din tradiţie, sau pur şi simplu din raţiuni ce ţin de politica industrială - europenii întreţin un aparat militar costisitor. În vremuri prospere, n-ar fi aşa o mare problemă, dar când ţările UE sunt tot mai împovărate, se nasc semne serioase de întrebare privind justificarea cheltuielilor militare ridicate. Printr-o intensă cooperarea s-ar putea economisi sume considerabile. O idee pe care o susţin fără doar şi poate statele membre. Problemele se ivesc, însă, atunci când se discută despre modul în care s-ar putea concretiza această cooperare.

Costisitoarele intervenţii militare franceze

Preşedintele Franţei Francois Hollande a trimis, la început de an, trupe în Mali, iar apoi şi în Republica Central Africană. Ambele state se află, prin tradiţie, în sfera de influenţă franceză. Franţa acţionează aşadar şi în interes propriu. Doar că astfel de misiuni militare sunt scumpe, iar Hollande şi-ar dori sprijin din partea partenerilor europeni. În acest sens a propus constituirea unui Fond permanent al UE, din care să fie finanţate misiunile militare. Preşedintele Franţei a dat de înţeles că la Bruxelles propunerea sa s-a bucurat de interes din partea majorităţii guvernelor europene.

Angela Merkel preferă ideea livrării de arme

Francois Hollande pare să fi supraestimat sprijinul colegilor săi, căci premierul suedez, Fredrik Reinfeld, a dat de înţeles că pe viitor fiecare stat ar trebui, ca şi până acum, să-şi finanţeze singur misiunile proprii. Abia atunci când e vorba de un ajutor umanitar, acesta ar putea fi susţinut financiar de toţi partenerii UE laolaltă.

Cancelara Germaniei, Angela Merkel, care tocmai şi-a început cel de-al treilea mandat, a arătat să nu este adepta intervenţiilor militare europene, deoarece "noi, europenii nu putem rezolva pretutindeni în lume problemele existente. În schimb ar trebui să susţinem diferitele regiuni ca să-şi poată rezolva ele singure apoi problemele cu care se confruntă".

Cu alte cuvinte, în locul misiunilor militare s-ar putea livra armament şi echipament militar.

O UE puternică, dar nu în detrimentul NATO

Premierul britanic, David Cameron, pledează şi el pentru o strânsă cooperare militară în rândul statelor UE. Dar nu în aşa fel încât să se creeze structuri militare paralele cu cele ale NATO. Nu numai că ar însemna o risipă de bani, dar ar slăbi Alinaţa Nord-Atlantică. Anders Fogh Rasmussen, secretatrul general al NATO însuşi l-a corectat, apreciind că o capacitate militară sporită a europenilor nu ar dăuna nicium alianţei NATO. Invers însă, "dacă noi, europenii nu ne mai putem asigura singuri securitatea, riscăm ca America să se distanţeze de noi, ca Europa şi America să se îndepărteze una de cealaltă". Pentru a-l linişti pe Cameron, Rasmussen a adăugat că nu se pune problema "creării unei armate europene".

Europa doar o "putere slabă"?

În timp ce chestiunile concrete privind cooperarea militară la niveul UE mai rămân a fi discutate, la Bruxelles s-a convenit totuşi asupra dezvoltării, în perioada 2020-2025, de drone militare europene. Şapte state s-au arătat interesate să participe la acest proiect, între care şi Germania.

Mulţi europeni deplâng slăbiciunea militară a UE, alţii, în schimb, nu văd nimic rău în asta, apreciind că Europa e puternică pe tărâm diplomatic. "Soft power" - în aceşti termeni califică, preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz rolul UE pe viitor. "În niciun caz nu vom deveni o putere miltiare", a conchis Schulz, fără a adăuga dacă aceasta i se pare ceva bun sau nu.