Se le dăm celor buni, să luăm de la cei răi?

În timpul protestelor de masă din Grecia, provocate în plină criză europeană, am întrebat o tânără grecoaică de ce este atât de vehementă. Era anul 2011.

Se temea că nu va mai beneficia de pensie. Am crezut că nu am auzit bine, pentru că interlocutoarea mea nu avea mai mult de 36 de ani. Dar, într-adevăr, primea o pensie de orfan, de peste o mie de euro, pentru că tatăl ei murise, iar ea nu era căsătorită şi nici nu avea un loc stabil de muncă. Nici nu avea de gând să se căsătorească cu partenerul ei, pentru că ar fi riscat să îşi piardă pensia. Aştepta ca eu să manifest compasiune şi solidaritate, iar UE să le ierte datoriile, renunţând şi la măsurile de austeritate.

Eu sunt originar din Ungaria şi nu pot înţelege de ce oamenii care au atât de mult se şi plâng atât de vocal. Sau cum un stat care nu are fonduri suficiente poate fi atât de generos. La noi - nu doar în Ungaria, ci în mai toate statele din centrul şi estul Europei - venitul mediu lunar nu depăşea 500 de euro, pentru muncă serioasă. Iar statul nu era supraîndatorat.

Premierul de atunci al Slovaciei declara pe la diverse întruniri europene dedicate crizei elene că el nu poate explica populaţiei de ce oamenii care muncesc primesc mai puţin şi beneficiază de ajutoare sociale mai reduse decât grecii, care trebuiau susţinuţi financiar de întreaga comunitate.

Întâi valorile şi apoi banii

Situaţia nu este diferită nici acum. Comisia Europeană planifică pentru state precum Ungaria, Slovacia sau Polonia, care sunt relativ sărace, dar au economii stabile, o redistribuire a banilor, pentru a ajuta rudele mai bogate, dar şi mai iresponsabile, precum Grecia, Italia sau Spania. Este reversul monedei principiului fundamental comunitar, prin care convergenţa economică se regăseşte şi în valorile sociale. De data aceasta însă, situaţia ar trebui aplicată pe principiul întâi valorile şi apoi banii.

În loc să sprijine, ca până acum, statele cu cel mai mic PIB, în viitor distribuirea va ţine cont de respectarea "standardelor statului de drept" şi a "solidarităţii" manifestate în criza refugiaţilor. Guy Verhofstadt, şeful liberalilor din Parlamentul European, şi-a făcut cunoscut crezul pe Twitter, postând ceva de genul: niciun ban fără respectarea valorilor europene! Şi l-a invocat de mai multe ori pe premierul Orbán ca fiind în mod evident împotriva planurilor de reformă. În interviul săptămânal acordat unui post de radio, Orbán a îndemnat la calm: "Fără acordul Ungariei nu va exista niciun buget european".

Presiune asupra statelor prospere

Polonia, Ungaria şi alte state din fostul bloc comunist au recuperat mult după aderarea la Uniunea Europeană. Parţial mulţumită sprijinului financiar european, dar mai ales pentru că, precum în Germania, guvernele actuale au grijă ca economia să meargă bine. În Ungaria, datoriile publice au scăzut din 2010 de la 82 la 70 de procente. Produsul social total a crescut din 2004 de la 50 la sută din media comunitară la aproape 70 de procente. Slovacia şi mai ales Cehia sunt chiar mai aproape de media europeană. Din 2012, economiile din centrul şi estul Europei dau dovadă de mai multă dinamică decât restul UE. Cândva aceste state se vor transforma în contribuabili constanţi la bugetul comunitar. Nu vor mai fi cerşetorii UE.

Astfel încât fondurile de coeziune îşi vor pierde din importanţă. De fapt, nicio ţară din regiune nu vrea să trăiască pe termen lung din economiile germanilor, spre deosebire de însoritele state de la Marea Mediterană.

Dezbaterea pe marginea bugetului este privită cu detaşare de mai noii membri comunitari. Discuţiile sunt considerate mai degrabă drept o încercare a UE de a tempera lunga criză europeană, prin suplimentarea banilor pe care sudul Europei îi cheltuie fără a da socoteală. Şi ca încercare de a pune presiune pe unele state precum Ungaria sau Polonia.

Pentru că aceste state, susţin unii, încalcă valorile europene şi periclitează coeziunea comunitară. Sau, din perspectiva Budapestei sau a Varşoviei, pentru că de aici pornesc întrebările existenţiale. Are sens să accepţi atât de mulţi migranţi în Europa? Are sens să îi distribui peste tot? Are sens să îngrădeşti tot mai mult suveranitatea statelor naţionale?

Mai puţini bani europeni ar atrage şi beneficii

Guvernul liberal de stânga, care a condus Ungaria între 2002 şi 2010, a distrus economia, dar nu a încetat să lanseze lozinci europene despre solidaritate. Potrivit noilor reforme, fostele greşeli de atunci ar fi astăzi recompensate cu generoase fonduri structurale. Iar un guvern raţional precum cel condus de Orbán ar urma să plătească prin retragerea sprijinului financiar.

Dar, în final, ştim cu toţii că dezbaterile sunt mereu aprinse şi că se va ajunge la un compromis de pe urma căruia să nu sufere nimeni. Ca mulţi alţi cetăţeni unguri, şi eu îmi doresc ca UE să ne reducă din promisiunile financiare. Astfel ar scădea şi influenţa comunitară, corupţia s-ar diminua, iar economia va fi obligată să devină mai inovativă şi eficientă. Per total, s-ar accelera practic procesul de emancipare a Europei Centrale în cadrul UE. Uneori, mai puţin înseamnă mai mult. 

Boris Kálnoky, născut în 1961, este corespondentul în Ungaria al publicaţiei "Die Welt" şi al altor instituţii media de limbă germană. Este autorul cărţii "Ahnenland" ("Glia strămoşească", ed. Droemer, 2011) în care a pornit pe urmele înaintaşilor săi, între care fostul ministru de externe austro-ungar, Gustav Kálnoky.