Europa mea: Mostar - un oraș divizat și care crește împreună

Mostar, capitala regiunii Herțegovina din Bosnia și Herțegovina, este un oraș al extremelor. Când m-am dus la lucru în biroul regional al Înaltului Reprezentant, la ora șapte, într-o dimineață de iulie din 2005, termometrul arăta 31 de grade Celsius la umbră. După-amiaza erau 46 de grade.

Mostar este cunoscut ca fiind cel mai fierbinte oraș din fosta Iugoslavie. Extremele, însă, au fost și sunt prezente și în plan politic, religios, în fotbal ori în timpul războiului. În timpul războiului bosniac din 1992-1995, scopul declarat al părții croate a fost să împartă orașul din punct de vedere etnic. Din acest motiv, bosniacii, care erau majoritari în partea de est, au fost alungați din partea de vest, dominată de croați. Pentru că adversarii s-au luptat de aproape, războiul din Mostar a fost mult mai dur decât în alte regiuni.

La 9 noiembrie 1993, tancurile croate au aruncat în aer Stari Most, vechiul pod construit în 1566, care făcea legătura între cele două părți ale orașului vechi musulman. Vestea s-a răspândit în întreaga lume, stârnind emoții puternice, căci podul nu era doar o structură unică și magistrală din perioada otomană, ci și simbolul coexistenței pașnice a culturilor și religiilor în regiune și în Europa.

Nu un zid, ci o barieră imaginară

În 1996, când am efectuat prima vizită în regiune, am fost șocat de distrugerile de-a dreptul apocaliptice. Numai orașul croat Vukovar, de pe Dunăre, transformat în ruine de artileria sârbă, a suferit la fel de mult ca Mostar în timpul celor patru războaie iugoslave. Deși sute de milioane de mărci fuseseră deja puse la dispoziție pentru reconstrucție de către UE între 1994 și 1996, consecințele războiului erau omniprezente. La acea vreme, reconstrucția Mostar era asigurată, în calitate de administrator, de fostul primar al orașului Bremen, Hans Koschnick. Niciun zid nu despărțise cele două părți. Însă linia frontului, care trecea prin centrul orașului de-a lungul străzii principale Bulevar, reprezenta o barieră imaginară.

În 2002, când și-a preluat mandatul, Înaltul Reprezentant al Comunității Internaționale, Lord Paddy Ashdown, a acordat prioritate reunificării orașului Mostar. Întrucât părțile nu au reușit să se pună de acord asupra unei constituții locale, el a decis să își folosească puterile executive pentru a o pune în vigoare. Iată care a fost baza pentru unificarea acestui oraș divizat etnic și politic.

Este Mostar încă divizat?

O unitate formată din zeci de angajați, pe care o conduceam în calitate de director adjunct, a fost însărcinată cu punerea în aplicare a reglementărilor. A fost însă nevoie de timp, căci rănile cauzate de zece ani de război și divizare nu puteau fi vindecate prin decret. Lordul britanic, care avea o atitudine favorabilă față de Bosnia, a devenit nerăbdător. După unificarea administrațiilor, procesul s-a împotmolit. Chiar și așa, el poate fi în continuare privit ca o piatră de hotar în stabilirea păcii în Balcani.

Inaugurarea spectaculoasă a Podului Vechi, reconstruit de către Prințul Charles în iulie 2004 (refolosindu-se pe cât posibil pietrele care căzuseră în râul Neretva în timpul distrugerii) a oferit un sperat balon de oxiden. Alegerile locale de la sfârșitul anului 2004 au dus la alegerea unui primar, croatul Ljubo Beslic din partea partidului HDZ BiH, și a bosniacului Murat Coric, din partea SDA, ca președinte al consiliului municipal. Diferite domenii, dintre care unele nu sunt de competența orașului, cum ar fi sănătatea, electricitatea și educația, încă au structuri separate din punct de vedere etnic, ceea ce îi determină adesea pe observatori să afirme că Mostar este încă divizat. În realitate, întrebările "Este Mostar divizat?" sau "Este Mostar unit?" ar trebui să primească un răspuns mai nuanțat - "Da, dar".

"Concurența" dintre religii

O spirală negativă a început în 2008. Atunci, Curtea Constituțională bosniacă a decis că sistemul electoral complicat, bazat pe o reprezentare proporțională a celor trei grupuri etnice - bosniaci, croați și sârbi - este discriminatoriu. Incapacitatea partidelor de a ajunge la un compromis i-a împiedicat pe cetățeni timp de 12 ani să își exercite dreptul la vot. În acest timp, Beslic a continuat să conducă orașul în mod provizoriu. Deloc surprinzător, serviciile municipale oricum defectuoase (cum ar fi colectarea deșeurilor, care amintea de haosul din Napoli) s-au înrăutățit și mai mult. Abia în vara anului 2020, în urma unei presiuni internaționale imense, a unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a unor negocieri maraton, HDZ și SDA au convenit asupra reformelor. Ca urmare a alegerilor, HDZ și SDA au devenit din nou cele mai puternice forțe și, astfel, ca și înainte, ele au dat primarul și președintele consiliului municipal.

Excesele religioase au fără îndoială un efect de polarizare asupra vieții cotidiene. De la sfârșitul războiului, unii catolici și musulmani se întrec pentru a stabili cine poate construi cele mai multe, mai înalte sau mai mari clădiri religioase. Ruinele bisericii franciscane au trebuit să facă loc unui gigant de ciment, al cărui turn înalt de 107 metri nu are nicio legătură cu uriașa navă a bisericii. Scopul a fost ca turnul bisericii să domine orice minaret din orice unghi ai privi. Musulmanii pe de altă parte au construit moschei, inclusiv cu bani din Peninsula Arabică.

Preponderența moscheilor este "echilibrată" de crucile omniprezente. Cireașa de pe tortul provocărilor este însă o cruce de aluminiu de 33 de metri înălțime, iluminată cu proiectoare, pe Muntele Hum, care "tronează" deasupra orașului vechi musulman. Adică în locul de unde tancurile croate au tras asupra Podului Vechi în timpul războiului. Mica comunitate sârbă nu a participat niciodată la această "competiție" nebună.

Adepții războiului au pierdut

În 2006, revolte violente izbucnite după un meci de fotbal au adus Mostar în pragul colapsului, când aproximativ două mii de naționaliști croați au vrut să treacă din partea de vest a orașului în partea de est. Câțiva ofițeri de poliție inteligenți din cadrul forței multietnice au salvat orașul, plasându-și mașinile de patrulare în centrul podului, ca o blocadă. În acest fel ei au ținut mulțimea pe loc până la sosirea unităților speciale, care au respins grupările violente.

Dacă barierele poliției ar fi fost sparte, regiunea ar fi asistat la o baie de sânge. În acea noapte, două persoane au fost rănite de focuri de armă pe Bulevar. Patrulele poliției și ale forței de menținere a păcii a UE EUFOR/Althea au fost întărite - comportamentul lor profesionist a salvat orașul. Grație conducerii politice conciliante a lui Beslic și Coric, situația s-a calmat pe termen lung. În pofida bombardării ulterioare a unei moschei cu o rachetă antitanc, promotorii războiului au pierdut - teama de un nou conflict și respingerea lui fiind cât se poate de clare.

Dincolo de suferințele pe care locuitorii acestui oraș fascinant le-au trăit în timpul războiului și ca urmare a divizării, situația este incomparabil mai bună decât în cel mai divizat oraș din Europa de astăzi - Mitrovița din Kosovo -, unde sârbii din nord și albanezii din sudul orașului trăiesc în două lumi diferite și într-o separare aproape completă. Așadar, comunitatea internațională a realizat multe lucruri pozitive în Mostar.

Alexander Rhotert este politolog, autor și expert în Balcanii de Vest. Din 1991, el cercetează istoria fostei Iugoslavii. Rhotert a ocupat diferite poziții în cadrul ONU, NATO, OSCE, precum și ca Înalt Reprezentant (OHR) în Bosnia și Herțegovina.