Europa mea: Balcanii de Vest aparţin Europei

Încrederea într-o Europă unită era atât de puternică la începutul secolului XXI, încât - la patru ani de la războiul din Kosovo - acestor state li se promitea o perspectivă europeană. La un deceniu distanţă, promisiunea era aproape uitată. Falimentul Lehmann Brothers trăgea în jos întregi state din Europa. UE era în pericol de dezintegrare, nimeni nu se mai gândea la extindere. După aderarea Croaţiei în 2013, Europa nu mai accepta noi membri.

Mesajul a ajuns şi la membrii guvernelor din Balcanii de Vest. Au amânat reformele necesare şi au devenit tot mai puţin democraţi. Un posibil acces în UE, motor al reformelor democratice şi al combaterii clientelismului politic, dispărea. Susţinătorii UE din Balcani se simţeau trădaţi. Cinismul câştiga tot mai mult teren.

Acest cinism poate fi depăşit însă. Motivul este un document strategic prezentat marţi de Comisia Europeană din care reiese că Serbia şi Muntenegru ar putea adera la UE în 2025.

O gaură urâtă pe hartă

De ce statele din vestul Balcanilor ar trebui să se regăsească cât mai repede în structurile comunitare este evident şi la o simplă privire pe hartă. În UE se extinde o gaură urâtă, formată din statele excluse de Uniunea Europeană. Nu este precum gaura din mijlocul continentului, care arată ca o urmă dintr-o bucată de şvaiţer. Oamenilor de acolo le merge bine şi dacă nu mai vor în UE, nu este nicio tragedie.

În schimb, gaura din sud-estul continentului aduce mai degrabă cu o gaură într-o şosea asfaltată recent şi dacă UE nu o repară se vor găsi alţii interesaţi să preia lucrarea. China cu proiecte de infrastructură, Rusia şi Turcia în sectorul energetic, Arabia-Saudită şi Qatarul cu exportul islamismului, care nu are nimic în comun cu tradiţiile din regiune. Majoritatea locuitorilor din Balcanii de Vest ar prefera să îşi rezolve problemele în cadrul Uniunii Europene. 

Dor de Europa

Cea mai importantă resursă a Balcanilor de Vest o reprezintă dorul de Europa, care s-a pierdut în multe alte state din comunitate. Guvernul din Macedonia este de acord să schimbe numele ţării pentru a pune capăt unui absurd scandal cu Grecia şi pentru a putea să înceapă discuţiile de aderare cu Bruxellesul. Liderii sârbi ar accepta independenţa Kosovo în schimbul succesului negocierilor cu UE, chiar dacă o parte din populaţie nu ar fi tocmai fericită cu această soluţie. Prin acceptaea a 8000 de refugiaţi, Serbia a făcut deja mai mult decât multe alte state comunitare, fără a organiza niciun fel de demonstraţii în masă sau de incitări la ură prin media. Nu se poate spune că aceste state ar da dovadă de lipsă de angajament.

Criticii vor întreba dacă cele şase state din Balcanii de vest îndeplinesc criteriile necesare aderării la UE. Răspunsul sincer este: "Nu". Şi nici Serbia sau Muntenegru nu vor reuşi să corespundă complet aşteptărilor până în 2025.

Dar nici acesta nu este un argument contra-aderării. Să ne gândim câte state ar trebui să excludem, dacă am ţine contr într-adevăr de standardele înalte.

Nu vrem state cu corupţie la vârf: ciao Bella Italia. Nu avem nevoie de ţări în care jurnaliştii se tem pentru viaţa lor: bye-bye Malta. Nu ne trebuie state în care radicalii de dreapta sunt în guvern: Tschüss, Austria!

Dacă UE s-ar baza doar pe state care îndeplinesc întru-totul criteriile pactului de stabilitate, în care corupţia este la cote minime şi în care statul de drept, libertatea presei şi protecţia minorităţilor funcţionează, atunci ar rămâne doar patru membrii: Luxemburg, Danemarca, Suedia şi Olanda. Germania şi Finlanda ar putea adera la UE în viitorul apropiat, dacă ar menţine politica de austeritate şi nivelul datoriilor publice ar ajunge sub 60 la sută din PIB.

Important nu este ca statele din Balcanii de Vest să îndeplinească sută la sută condiţiile, democratizarea şi combaterea corupţiei şi a clientelismului contează mai mult. Iar pentru toate acestea este nevoie ca aderarea la UE să rămâne o opţiune realistă. De acea este important ca anul 2025 să fie stabilit ca dată concretă pentru aderare. Nimeni nu mai poate aştepta încă 15 ani.

Există în regiune o glumă: „Dacă UE nu vine la noi, atunci luăm noi autobuzul." Dacă UE nu reuşeşte să integreze Balcanii de Vest şi să influenţeze pozitiv dezvoltarea economică şi democratică a regiunii, atunci tinerii mai ales vor lua calea occidentelui, unde au mai multe perspective. Un proiect european important pentru perioada imediat următoare.

Krsto Lazarevic este născut în Bosnia-Herţegovina. În copilărie a sosit ca refugiat în Germania alături de familia sa. În prezent trăieşte la Berlin şi lucrează ca jurnalist pentru publicaţii sau posturi în limba germană.