Europa mea: Istorii naţionale falsificate

Balcanii sunt cea mai veche periferie a unei Europe moderne. De un secol, aici, la periferie, este practicată o cultură politică al cărei rezultat este kitsch-ul. Să ascundem beteşugurile şi să preluăm lucrurile bune ale străinilor: acesta este principiul pe care, în această regiune, se clădesc naţiunile. Din instrumentar nu lipsesc statuile din bronz ale potentaţilor sau ale unor generali sovietici (în funcţie de zonă), picturi murale, mituri naţionaliste, eroi naţionali şi poeţi pacifişti.

Într-un mediu atipic, aceste produse culturale de import, au o latură stranie, decorativă. De pildă, clădirea în stil baroc a parlamentul albanez sau monumentala Bancă Naţională a Greciei, aflată sistematic la ananghie din punct de vedere financiar.

Occidentul ca model

Folosindu-se de imitate, popoarele de la periferia Europei încearcă să recupereze cât mai iute decalajele faţă de Occident. Pe principiul: ceea ce au vesticii, iată că avem şi noi, ba chiar de două ori mai mult. Nu, de trei ori mai mult! Şi noi suntem naţiuni mândre, la fel ca cele occidentale, chiar dacă noi dispreţuim toate instituţiile noastre, inclusiv propria intelighenţie. În schimb, eroii noştri neînfricaţi pot fi admiraţi la orice pas.

Modernitatea a contribuit la comercializarea aceastei industrii a kitsch-ului. În loc să încerce emularea vechilor exemple occidentale de eroism, balcanicii se rezumă, cel puţin în ultima vreme, la imitate culturale.

În Kosovo, în cinstea fostului preşedinte american, Bill Clinton (care a bombardat Serbia) a fost ridicat un monument pe care fostul lider de la Casa Albă l-a dezvelit personal. Portretele lui George Bush senior şi Tony Blair vor fi, la rândul lor, păstrate întru veşnică pomenire la loc de cinste.

Pe de altă parte, sârbii, care au trecut prin nebunia mai multor războaie, s-au orientat, din punct de vedere stilistic şi tematic, mai degrabă spre eroii globali ai culturii populare. Satul Žitište a devenit celebru datorită statuii boxerului Rocky Balboa. Apoi, cu statuia lui Bruce Lee din oraşul bosniac Mostar, s-a încercat, practic, întoarcerea în timp; reînvierea perioadei în care sârbii, croații și bosniacii urmăreau filmele sale. Dupa turbo-folk si turbo-capitalism, în Balcani a apărut un nou turbo-cuvânt: turbo-monumentele.

Nici Bulgaria nu se lasă mai prejos. Se zbate să îşi adjudece un loc de cinste în această întrecere a kitsch-ului, prin ridicarea de fortăreţe istorice. Nu lipseşte nimic: turnuri, catapulte, poduri suspendate, ba chiar legende livrate de constructori. Până acum, în pofida protestelor mai multor istorici, au fost ridicate 35 de astfel de monumente. În cele mai multe cazuri, cu finanţare europeană, realizată, în mod obişnuit, prin Programul European pentru Dezvoltare Regională. Însă cât de eficiente sunt astfel de contrucţii în promovarea turismului şi creşterea încasărilor? Mulţi experţi se îndoiesc de faptul că turistul german ar putea fi interesat de o falsă fortăreaţă, unde, alături de soţie, se poate costuma în veşminte medievale. 

Imitaţii ieftine

Însă de ce tocmai fortăreţe romane şi medievale? Răspunsul este simplu: pentru că bulgarii îşi dau silinţa să facă parte din Occident, parte integrantă a tradiţiei romane şi creştine. În acelaşi fel, din motive conjuncturale, bulgarii s-au alipit de slavism. Ideea de bază este că secolele pierdute pot fi recuperate cu imitaţii pline de kitsch. Mai un imitat, mai o stemă falsificată şi gata, s-a rezolvat şi cu nedreptatea istorică. Devii, subit, egalul celor care chiar pot invoca, pe bune, un trecut glorios.

De ce este această formă de kitsch atât de importantă în Balcani? Răspunsul meu: pentru că în această regiune elita nu are legitimitate. Această elită a ajuns în vârf din întâmplare, în situaţii haotice. Ea nu are resurse şi capacităţi proprii, veritabile, pentru a rămâne la putere. Aşa se explică şi tentativele ei disperate de se conecta la o formă de "străinătate", care i-ar putea oferi legitimitate. Tradiţia străină, un plagiat ieftin, este folosită este doar un epolet agăţat pe uniforma puterii; la fel de absurd ca perucile pe care le purtau, pe vremuri, judecătorii din fostele colonii africane, pentru a păstra tradiţia vie.

Ivaylo Ditchev este scriitor, antropolog şi profesor la Universitatea din Sofia. El a predat şi la Universitatea Paris-7 şi a primit, în Bulgarua, mai multe distincţii pentru lucrările publicate.