Europa mea: Educaţie în spiritul libertăţii

Masa a fost întodeauna o vedetă politică. Egal dacă s-a comportat doar ca gloată pentru a-l aduce la putere pe Hitler sau pentru a-i suporta grozăviile lui Stalin și a-i preamări. Sau, de cealaltă parte, ca masă luminată, care a demonstrat pe străzile din Budapesta sau Praga împotriva regimului sovietic. Ea apare mereu în prim plan, atunci când crizele şi revoltele sunt evidente sau, ca să formulăm şi mai corect: dacă masa atinge o dimensiune critică, atunci ea poate transforma orice criză într-o mişcare incredibilă.

De exemplu, atunci când este animată de un spirit critic şi de idealuri umaniste, masa poate muta munţii din loc. Numai pentru că în anii 60 sute de mii au demonstrat pe străzi împotriva războiului din Vietnam şi a rasismului, s-a creat presiunea necesară pentru a pune capăt războiului şi a impune drepturile civice în SUA. După revoltele stundenţilor (în Franţa au ieșit în stradă și muncitorii) din 1968, nu s-a mai revenit la liniştea mormântală din anii 50. Multe dintre ideile de atunci se potrivesc şi în societatea de astăzi: forme alternative de viaţă, egalitatea dintre sexe, conştiinţă ecologică. Omul din occident se eliberează încet-încet din corsetul propriei imaturități.

În Germania de Est şi în România - pentru a numi doar două dintre statele est-europene din blocul sovietic - masele de cetăţeni ieşite în stradă au dus la căderea regimului comunist. Chiar dacă în România domină încă suspiciunea sau chiar  certitudinea că masele au fost manipulate şi că le-a fost furată revoluția, oamenii şi-au riscat totuşi viaţa pentru valori precum democraţie şi umanism. 

Relaţie de dragoste cu conducătorul

Astăzi este un semn al speranței dacă sute de mii de oameni demonstrează după instalarea lui Trump la Casa Albă, împotriva lui şi a spiritului pe care el îl reprezintă. Chiar dacă a fost ales în mod democrat, el pare a fi un pericol pentru democraţie. Este de ajuns? Deocamdată nu, pentru că o altă masă ajunsese, în prealabil, la o dimensiune critică. Ea l-a propulsat la putere pe un populist incompetent.

Trebuie să ţinem seama de asemenea mase cinice, furioase, încărcate cu resentimente. Noi, poporul. Chiar dacă populiştii pretind că vorbesc în numele poporului, masa şi poporul nu sunt identice. Dacă ar fi, atunci am fi şi noi pierduţi.

Asemenea mase au relaţii pasionale de iubire cu "conducătorul" lor. În timp ce în Rusia, opoziţia este intimidată sau chiar eliminată, iar de presă liberă nu mai poate fi vorba, creşte exponenţial dragostea ruşilor pentru Putin. În Ungaria și Polonia, înflăcăraţi de politica demagogică a lui Orban şi Kaczynski, tot mai mulţi tineri se întorc către un absurd naţionalism sau chiar radicalism de dreapta . De ce se tem în mod concret nu prea ştiu, pentru că pe străini nu i-au prea văzut decât în străinătate. Culturile lor sunt în cea mai mare parte omogene. Nici o stare economică precară nu poate fi invocată ca motiv, pentru că polonezilor le merge destul de bine. 

Libertatea nu poate fi impusă

Motivele care îi împing spre populism pe tinerii din est sunt diferite de cele care îi radicalizează pe vestici. Dacă astăzi au între 20 şi 35 de ani, înseamnă că și-au început socializarea în perioada căderii comunismului. Conformismului şi oportunismului izvorâte din teamă şi prostie în comunism i-au urmat oportunismul şi goana pentru asigurarea existenţei din capitalismul vulgar al anilor 90. Oamenii au vrut să se elibereze de dictaturule apăsătoare şi atunci când au reuşit, au fost depăşiţi de situaţie. În Est, educarea în spiritul libertăţii est un proces care nu s-a îcheiat încă.

O libertate responsabilă nu poate fi dictată de sus, ea se dezvoltă doar prin educaţie temeinică şi instituţii democratice deschise. Nici mersul la biserică şi nici rugăciunile nu pot înlocui procesul maturizării individului. Acesta are loc în familie şi în şcoli şi este sprijinit de un stat responsabil. Mulţi din est ar trebui să se întrebe unde au eşuat. 

Dar a funcţionat cel puţin în vest? Nici pe departe. Şi aici fundamentul societății deschise pare a fi destul de fragil. În SUA, Franţa, Anglia și Olanda, toţi cei care se simt dezamăgiţi de instabilitatea economică şi lăsaţi în voia sorţii de stat se cred îndreptăţiţi să îi sprijine pe populiștii care iau în derâdere valorile umaniste. În Germania, unii îi sprijină fără a avea vreo motivaţie economică. Nu au nicio justificare, pentru că etica şi morala unui individ matur nu sunt negociabile. Nici când sărăcia şi lipsa de perspectivă ar pândi după colţ. Nimic nu te obligă să dai frâu liber ticăloşiilor.

"Un Om întreg"

Începe lupta politică, se caută mijloace şi căi pentru a se face auzite revendicările. Se trece la acţiune, se solidarizează şi se crează o masă luminată. Pentru cei credincioşi, ura nu îşi are locul aici. Omul este un "întreg om". Cel puţin acesta este idealul.

Nu ajută aşadar să vrei să înţelegi masa. Ea ar trebui combătută în numele valorilor umaniste și iluministe, ancorate adânc în conştiinţa individuală. Dar nici iluminismul şi nici umanismul nu pot fi comandate de sus. Pentru aceasta este nevoie de o lungă şi serioasă educaţie în spiritul libertăţii.

Scriitorul de limbă germană Cătălin Dorian Florescu s-a născut pe 27 august 1967 în România şi trăieşte din 1982 în Elveţia. În 2011 i s-a decernat premiul librarilor elveţieni pentru romanul "Iacob decide să iubească”.

Autor: Cătălin Dorian Florescu / A.K.