E necesar un serviciu european de informații?

În starea de confuzie provocată de atentatele de la Bruxelles s-au auzit și câteva idei clare, care merită, cel puțin, să fie luate în considerare. Fostul premier al Belgiei, actualmente lider al grupului liberal din cadrul Parlamentului European, Guy Verhofstadt, a propus crearea unei agenții europene de informații, autorizate să acționeze fără restricții în toate cele 28 de țări membre. Propunerea a fost încadrată într-un context mai larg.

Într-un articol publicat în Le Soir, Guy Verhofstadt, un om cu idei categorice și exprimări lipsite de concesii, a cerut Europei să-și depășească minoratul, să nu mai lase totul pe seama americanilor și să asume un rol politic și militar activ în lume. ”Am descoperit între timp cu stupefacție, a scris el, consecințele acestui imobilism. O intervenție nefericită în Irak. O lipsă totală de reacție în Siria. De atunci Europa e confruntată cu un aflux necontrolat de refugiați și cu atacuri teroriste sângeroase. E timpul să ne trezim: războiul din Siria este o responsabilitate europeană și numai o Europă puternică și unită atât pe câmpul de luptă, cât și la masa negocierilor, ar putea să-i pună capăt. ”

Un lucru e cert. În termeni pur teoretici, Guy Verhofstadt are dreptate. Europa e neputincioasă pentru că e fărâmițată și pentru că nu are nici un angajament militar serios. Într-un discurs din luna octombrie 2015, în prezența cancelarului Angela Merkel și a președintelui Francois Hollande, Guy Verhofstadt avertiza că, în lipsa unei unificări politice, Europa va deveni insignifiantă pe scena lumii. ”Să nu fim naivi - spunea el - standardele economice vor fi dictate aici de SUA și de China, iar condițiile păcii și stabilității europene vor fi decise de Assad și de Putin”. Verhofstadt oscilează mereu între gravitate și exagerări bufone, ceea ce face ca discursul său să fie privit cu bunăvoință, chiar și atunci când aluziile sale nu sunt pe placul asistenței. Dar linia sa ideologică are o certă consecvență.

În acest cadru mai general, ideea unui serviciu de informații european a venit de la sine. Totuși propunerea lui Verhofstadt are un defect major. Ea nu discută condițiile politice ale unei asemenea întreprinderi. Unificarea serviciilor de informații ar fi de fapt ultimul pas într-un proces de unificare. Serviciile naționale depozitează interesele ultime ale unei națiuni și exprimă nucleul lor cel mai dens și mai greu reductibil. A începe așadar unificarea cu spionajul și contraspionajul e un fel de a răsturna lucrurile cu capul în jos. Francezii, cel puțin, au fost categorici. Ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve, a explicat deunăzi că ”serviciile de informații nu se ocupă numai cu combaterea terorismului. Ele se ocupă de asemenea cu apărarea intereselor economice ale diferitelor țări europene, care nu sunt în mod necesar convergente”.

Or, aici este problema, în faptul că interesele țărilor membre UE nu sunt în mod necesar convergente. Nu e nevoie de prea multe exemple. Marea Britanie a cerut exceptări de la normele privind piața de capital, Franța a militat pentru subvențiile agricole care i se potriveau cel mai bine, Germania și-a creat căi de aprovizionare cu gaz rusesc care exclud celelalte țări din regiune, proiectul Nabucco, pe care mizase la un moment România cu un exces de încredere, a căzut tocmai pentru că cele mai influente țări nu mai găseau niciun interes în susținerea lui, portul Constanța e subiectul unui discret dezacord cu Olanda etc. Afirmația lui Cazeneuve nu este o ilustrare a egoismului național, ci pur și simplu o constatare a lui. E o distincție esențială. Dar, pe de altă parte, a dezavua egoismul în orice împrejurare ține de o moralitate abstractă care ignoră natura umană. Să nu uităm că și comunismul combătea, înainte de toate, egoismul burghez.

În al doilea rând, e capabilă Europa să mobilizeze resurse militare de natură să-i înlocuiască complet pe americani? Să precizăm că Guy Verhofstadt este un anti-rus cel puțin în aceeași măsură în care este reticent față de americani, ceea ce dezvăluie, în context, lipsa lui totală de realism.

Ideea lui Verhofstadt este bună însă cel puțin pentru că îndreaptă dezbaterea asupra unor chestiuni de fond. Se spune că între refugiați și terorism nu este nicio legătură. În realitate, lucrurile stau exact pe dos. Eșecul serviciilor de securitate are multe explicații, de la cele ideologice la cele politice sau pur tehnice, dar cu siguranță că una dintre ele este suspendarea sistemului Schengen și dispariția controlului la frontierele exterioare ale Uniunii, care permite oricărui terorist să călătorească nevăzut în Uniunea Europeană. De fapt este aproape comic să vorbim despre un serviciu de informații european, dacă nici măcar nu reușim să restabilim pe deplin controalele la frontierele exterioare. Iar, într-un sens mai larg, Europa nu are cum să avanseze pe calea integrării politice, dacă nu știe care îi sunt limitele și, nu în ultimul rând, cine îi sunt cetățenii.