"Eşti altfel, indiferent ce faci"

Nastasia Kordyla-Balke a luat loc în bancă, între Milena şi Julian. Arată opt degete. Julian ar trebui să le numere. Curs de matematică în clasa pescăruşilor. Prichindeii din primul an vorbesc un amestec de engleză cu germană. Mulţi elevi s-au mutat de curând în Germania.

Suntem în noua şcoală primară Lehe din Bremerhaven: număr mare de copii din familii de migranţi, sărăcie. Nastasia ştie ce înseamnă asta. Tocmai din acest motiv lucrează cu plăcere aici. Vrea să îi sprijine pe copii. Nastasia este specializată în pedagogie. Nu este deloc de la sine înţeles. "Nu s-a mai întâmplat ca o reprezentantă a minorităţii sinti să devină funcţionar public sau să lucreze în structurile de stat. Pentru mine era de neatins. Nici nu mă gândeam la aşa ceva, era mult prea departe de mine."

Sinti şi romii sunt în continuare discriminaţi în sistemul educaţional din Germania. Ceea ce deseori împiedică evoluţia în învăţământ, după cum atestă şi Raportul Comisiei Independente Anti-ţiganism din 2021. Comisia a analizat timp de doi ani situaţia populaţiei sinti şi roma. 

Nastasia ne prezintă şcoala. Mergem pe coridoare, cu multe afişe colorate şi lucruri făcute de mâinile celor mici. Ea merge repede, explică mult, vorbeşte în grabă. Se poate vedea că Nastasia este obişnuită să rezolve mult, în perioade scurte de timp. În vârstă de 38 de ani, Nastasia este mamă a trei copii, are un loc de muncă cu normă întreagă, studiază, face voluntariat şi are grijă de o rudă bolnavă. 

La intrare trecem pe lângă un afiş cu inscripţiile: "Fiecare individ este diferit. Fiecare individ este frumos. Fiecare individ este cu totul special". În fiecare zi, inscripţiile sunt înlocuite, pentru a-i motiva pe elevi. Pe oglinzile de la toalete, se pot citi mesaje precum "Eşti unic", "Eşti minunat". Nastasia spune că se doreşte ca micuţii să se simtă apreciaţi, să fie sprijiniţi pentru a merge pe drumul lor.

În copilărie, şcoala primară la care a mers Nastasia era cu totul altfel. "Nu conta cât de mult îmi dădeam silinţa. Pe profesori nu îi interesa. Exista o imagine despre noi, pe care nu o puteam schimba." În Bremerhaven, numele de familie Balke indică apartenenţa la comunitatea de sinti, mulţi muzicieni sinti având şi ei acest nume.

Nastasia ar fi putut merge, după clasele primare, la o şcoală mai bună, dar profesoara a trimis-o la o şcoală mai slabă. "Era umilitor pentru mine. Mama mea era foare mândră de mine, că aveam note bune şi eu însămi mă bucuram." Mama ei, mătuşile şi unchii au fost trimişi direct la "şcoli speciale". Astăzi, aceste şcoli sunt destinate copiilor cu nevoi speciale.

Este vorba despre şcoli pentru copii cu deficienţe cognitive şi de dezvoltare. Micuţii din comunităţile sinti şi roma sunt des trimişi la aceste şcoli. Nu doar în Germania, ci, după cum aflăm din Raportul Anti-ţiganism, în toată Europa. Puţini sunt cei care reuşesc să schimbe şcoala sau să finalizeze un ciclu de învăţământ. Pentru studiul RomnoKher din anul 2021 au fost intervievate 614 persoane din cadrul comunităţilor sinti şi roma din Germania: doar 1,7 procente au absolvit o formă de învăţământ superior, doar 1,9 la sută au o diplomă de master.

Nastasia a luptat pentru a răzbi: şcoala mai slabă, apoi liceul la seral şi mai târziu şcoala de meserii pentru menaj. De abia după acest parcurs a avut dreptul să se înscrie la o facultate.

Stă la masa ei de lucru, un colţişor amenajat în dormitorul ei. Are laptopul deschis, caietul de lucru, cartea şi carnetul de notiţe. Studiază de patru semestre pedagogie socială: "Am fost mereu fascinată: de ce este societatea aşa cum este? De ce fac oamenii ceea ce fac? De ce sunt oamenii rasişti sau se cred superiori?"

Sunt întrebări care au făcut mereu parte din viaţa Nastasiei şi a familiei ei. Prejudecăţile rasiste continuă să fie motivul principal pentru care copiii din familiile de sinti şi romi sunt trimişi la şcoli mai slabe sau şcoli speciale. Profesorii considerau mereu că micuţii din cadrul acestor minorităţi nu dispuneau de condiţiile necesare sau nu aveau niciun fel de interes pentru procesul de învăţământ. Şi totuşi, studiul RomnoKher arată că peste 80 la sută dintre cei chestionați consideră că educaţia este importantă. Acelaşi studiu se referă însă şi la faptul că micuţii din familiile de sinti şi de romi sunt consideraţi ca fiind copii-problemă, chiar înainte ca profesorii să îi cunoască personal pe aceștia.

Nastasia a trecut printr-o experienţă similară cu fiica ei Delaya, care a trebuit să schimbe şcoala în clasa a doua. Încă din prima zi de şcoală, profesoara o anunţase că fiica ei va trebui să repete clasa întâi. Mai târziu şi fără a o anunţa pe Nastasia, Delaya a fost testată la discalculie, pentru a constata probleme în capacitatea de a calcula. În toate clasele primare, fiica ei a obţinut doar notă de trecere la matematică şi a primit meditaţii la germană. Pe foaia matricolă este menţionat că: "Delaya dă dovadă de mult interes la cursurile de muzică. Dansează şi cântă cu multă bucurie şi implicare".

Un stereotip foarte răspândit privind minoritățile sinti şi roma, crede Nastasia: "Unii vor spune acum: ‘eşti din nou prea sensibilă.' Da, fiica mea are talent muzical, dar eu consider că este vorba şi despre rasism. La alţi copii nu se precizează aşa ceva." Astăzi, fiica Nastasiei este în clasa a şaptea, la gimnaziu. Are note bune la matematică şi germană. 

Ceea ce a trăit familia Nastasiei se numeşte rasism structural. Rasismul în structuri facilitează legitimarea nedreptăţii şi o normalizează. Este vorba mai ales de raporturile de putere, stabilite pe parcursul istoriei. De secole, minoritatea reprezentată de sinti şi romi este persecutată. După ororile la care au fost supuşi de regimul nazist, izolarea a continuat. De abia în anul 1982, genocidul asupra sinti şi romilor a fost recunoscut politic. Prejudecăţile rasiste persistă: sinti şi romii sunt leneși şi nu s-ar adapta niciunde.

Nastasia mai deschide o dată laptopul, înainte de a termina ziua de lucru. Ea se ocupă de pagina de Facebook a asociaţiei studenţilor sinti şi romi. Aici lucrează voluntar. Asociaţia îi sprijină pe membrii comunităţii în timpul facultăţii. Nastasia spune: "Va mai dura mult până când problemele vor dispărea. Dar avem puterea de a acţiona, avem o voce şi ne implicăm cu fruntea sus."