DW Română: 60 de ani, de la dictatură până în UE și NATO

„Cum comunicați dacă nu aveați telefoane mobile?”. „Cum așa nu puteați călători?”. „Cum, adică, nu aveați banane?”. Sunt câteva dintre întrebările pe care cei născuți în libertate le pun neîncrezători, aproape jenați, nu doar pentru că telefoanele mobile, călătoriile sau bananele fac parte din firescul existenței ci și pentru că se tem că sunt luați peste picior.

E destul de complicat să faci generația digitală, bombardată în fiecare secundă cu vești de tot felul, să înțeleagă cum e să trăiești într-o lume fără informație. Sau într-o lume în care toate știrile, oricum false, sunau la fel, într-un vocabular împietrit și limitat la câteva sintagme prefabricate, studiate atent și aprobate de o instanță superioară, responsabilă cu propaganda. Albul nu era alb decât dacă avea aprobare de la tartorii propagandei. Nu poți să-i faci pe tinerii născuți în libertate să înțeleagă asta. Dar așa a arătat, aproape jumătate de veac, România.

În urmă cu 60 de ani, în Europa de Est se construia de zor socialismul. Urma să fie calea victorioasă a omenirii. Sau împotriva omenirii, cum se spunea pe la colțuri. Pentru că, după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și împărțirea Europei între puterile care au învins Germania nazistă, în estul continentului, în spatele Cortinei de Fier, majoritatea adevărurilor se spuneau doar pe la colțuri. În gura mare aveai voie să discuți doar ce-ți permitea partidul.

Presa vremii, în Estul Europei, inclusiv în România, era o lungă înșiruire de minciuni. Fake news, cum li s-ar spune astăzi, despre omul eliberat care, în realitate, nu era liber să devină ce-și propune, să călătorească unde dorește, să voteze cu cine ține, să spună ce are în minte. Partidul unic dicta viața societății și pe cea a fiecărui individ în parte, inclusiv opiniile pe care oamenii le puteau exprima. Dacă aveai ceva de obiectat riscai să dispari. Fizic. Pentru o vreme sau pentru totdeauna.

Vocile de dincolo de ziduri

Pentru cei născuți în libertate, această narațiune pare scenariul unei bune distopii cinematografice, nicidecum o secvență dintr-o istorie recent trăită, la distanță de nu mai mult decât o singură generație în urmă. Generație care își căuta, pe atunci, pe ascuns, evadarea virtuală din închisoarea cotidiană. Cu accent pe „pe ascuns”.

Una dintre ferestrele spre libertate era radioul cu ale sale frecvențe care aduceau de foarte departe muzici și voci. Voci fără chipuri, ale unor minți deschise, iscoditoare, provocatoare. La Radio Monte Carlo sau Radio Luxembourg nu se cânta partidul, oricum unic, și nici conducătorul iubit, ca la Radio Moscova sau la Radio București. Acolo cântau Beatles și Rolling Stones, Bob Dylan și Bob Marley. Cântau Pink Floyd - despre ziduri dărâmate în numele libertății.

Și tot acolo se vorbea despre ziduri și libertăți, despre ce poate face omul care nu este ținut captiv în dosul gratiilor, despre cum este să poți spune nestingherit ceea ce ai în minte, să devii ceea ce-ți propui, să votezi cu cine ții sau să călătorești unde dorești.

Până la prăbușirea Cortinei de Fier, care a împărțit Europa în două pentru aproape jumătate de veac, și a variantei sale fizice, zidul Berlinului, pentru oamenii din estul bombardat cotidian distopic cu propaganda regimurilor totalitare, evadarea s-a numit BBC, Vocea Americii și Europa Liberă sau Deutsche Welle. Posturi de radio din lumea liberă care spuneau lucrurilor pe nume, prezentau și analizau, nefardat, necosmetizat, acea lume liberă, cu bunele și relele ei. La fel de sincer cum descriau terorarea și drumul spre faliment pe care le trăia cealaltă jumătate a Europei.

Împotriva dictaturii și alături de democrație

După sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, în Germania eliberată de nazism se năștea un miracol social și economic. Ruinată de dictatura care a târât-o într-un război devastator pentru întreaga lume, Germania se reclădea din moloz, din temelii. Un experiment democratic dădea rezultate - o rețetă de succes ce merita spusă lumii întregi. Așa s-a născut, în urmă cu 70 de ani, pe 3 mai 1953, Deutsche Welle. Vocea Germaniei a transmis din Köln - mai întâi în germană, apoi în multe alte limbi, iar din 1 august 1963 și în română.

La București, dar și la Timișoara și Chișinău sunt celebrate, zilele acestea, aceste șase decenii dedicate celor 60 de ani în care DW a reflectat lumea onest, obiectiv, credibil, a oferit ascultătorului de limbă română un reper de cultură informațională, l-a convins și l-a ținut aproape. „Deutsche Welle a însoțit, ca nici o altă instituție mass-media, drumul României de la dictatura comunistă la statutul de partener în UE și NATO. Deutsche Welle a reprezentat și reprezintă în continuare jurnalismul de calitate iar pentru Germania, munca pe care o face aici este foarte importantă. DW a fost tot timpul un promotor al libertății, al libertății presei și al importanței presei. România are jurnaliști foarte buni dar există o problemă în capacitatea presei de a fi prezentă pe măsura nevoii țării”, a apreciat ambasadorul Germaniei la București, Peer Gebauer, prezent la sărbătoarea redacției române.

În șase decenii, DW în limba română a schimbat generații de jurnaliști și generații de formate media - dar niciodată standardele. Poate doar calitatea programelor, dar mereu în mai bine. În primele sale decenii, DW în română a fost un post de radio, transmis pe unde scurte și ascultat în surdină, în camere izolate. Era un delict să o faci, partidul considera DW o instituție ostilă statului român și, deci, riscai să dai socoteală poliției politice comuniste, Securitatea.

A continuat să emită și după căderea regimurilor totalitare est-europene, adaptându-se din mers, la sfârșitul mileniului trecut, la transformarea suferită de întreaga filosofie globală a radioului. Lumea nu mai asculta unde scurte, nu mai asculta formate de emisiuni lungi, ci doar posturile din FM care aveau un alt ritm, mult mai alert, în tactul accelerat dictat de epoca vitezei și de frecvența continuu amplificată în care noile tehnologii transformau viața de zi cu zi.

DW vine în România

DW a trecut și el la o nouă formă de împachetare a conținutului, fără să sacrifice calitatea iar departamentul românesc a fost mereu printre pionierii schimbărilor. Începând cu anul 2000, a colaborat cu parteneri din România și Republica Moldova, 22 de posturi cu acoperire națională și regională în FM, care preluau, două ore zilnic, conținutul produs și transmis de redacția mutată între timp din turnul DW de la Köln la Bonn.

Din 13 octombrie 2004, DW avea să fie prezent în București și în împrejurimile capitalei României cu propria sa frecvență, 88,5 FM: zi de zi, până pe 31 decembrie 2011, au fost transmise știri, analize, comentarii și reportaje în limba română, completate cu informație în germană şi engleză, toate acompaniate de pop, jazz şi muzică clasică din Germania şi Europa. 

Odată stabilite aceste punți directe între departamentul românesc al DW și România, paleta colaborărilor avea să se extindă, cum a amintit, la București, Robert Schwartz, cel care a condus aproape 20 de ani redacția: „A fost mai mult decât un post de radio, un post tv sau o platformă multimedia. A fost și a rămas un mediator de cultură. Am reușit să fim prezenți la Festivalul Enescu, la Festivalul de teatru de la Sibiu, să aducem orchestra simfonică germană de la Berlin cu marele Kent Nagano în Ateneul Român, să venim cu orchestra federală de tineret de jazz BuJazzO, sub bagheta maestrului Peter Herbolzheimer, cel născut în 1935 la București și devenit Mister Big Band al Europei - și vor mai fi prezențe culturale pe care Deutsche Welle le va însoți și promova”.

Online, noul mediu al media, și noile provocări

În tot acest timp, formatele audio ale DW au putut fi ascultate și online. De la 1 ianuarie 2012, programul radio în limba română și-a încetat activitatea pentru că lumea se schimba din nou iar principalul mediu de diseminare a informației devenise internetul. Pe site-ul dw.com continuă să apară, zi de zi, produsele jurnalistice ale redacției în limba română, cu o ofertă multimedială care include atât texte cât și video. „Colaborăm cu parteneri foarte puternici și de încredere aici, în România. Și cooperăm la nivel european cu Radio France Internationale în proiectul ENTR, adresat tinerilor. Suntem din ce în ce mai orientați către noile generații de public și de aceea suntem din ce în ce mai mult prezenți în social media”, a subliniat, la București, Adelheid Feilcke, cea care coordonează programele pentru Europa ale DW. Redacția română este prezentă pe toate platformele relevante (YouTube, TikTok, X sau Facebook) dar, în egală măsură, continuă colaborarea cu televiziuni din România și Republica Moldova (TVR Info, Digi24, B1TV) care preiau formatele video bogate în reportaje și analize care ajută la corecta decodare a actualității.

Cu atât mai relevantă este această prezență, pe toate suporturile posibile, cu cât proximitatea războiului nu mai este doar un vis urât. România are nevoie de surse credibile de informație, la fel cum și vecinătatea cu zonele de crize politice sau militare oferă jurnaliștilor DW din România șansa de a ajuta restul lumii să înțeleagă mai limpede ce se întâmplă în regiune.

„Trăim în vremuri turbulente, în vremuri periculoase. Avem războiul din Ucraina, am văzut incredibila teroare din Israel - alături de care suntem cu sufletul. În aceste vremuri, când avem dezinformare, fake news și propagandă, suntem un nume solid, cu succes în întreaga lume, alături de BBC, Vocea Americii, France Médias Monde, și încercăm să fim prezenți pentru oameni care vor să știe ce se întâmplă”, a punctat președintele - director general al Deutsche Welle, Peter Limbourg, la întâlnirea de la București. Limbourg a ținut să fie prezent la această aniversare pentru că „este o incredibilă poveste de succes pe care o avem cu serviciul în limba română, această redacție care funcționează de 60 de ani și care a influențat numeroși oameni din această țară. A jucat un rol important ca platformă de informare în timpul Războiului Rece, în timpul Revoluției. Avem o istorie dar și un viitor, un angajament puternic în serviciul românesc”.

La Timișoara, delegația DW s-a întâlnit cu primarul Dominic Fritz dar și cu reprezentanții Teatrului German de Stat, cu cei ai media locale de limbă germană precum și cu studenți de la școala de teatru în limba germană a Universității de Vest, originari atât din România cât și din Germania. La Chișinău, unde conducerea DW se află astăzi, programul vizitei a avut ca punct culminant o primire la președinta Republicii Moldova, Maia Sandu.