Durerea ucrainenilor "germani"

E seară şi în încăpere se întunecă treptat. Dar guvernatorul nu aprinde lumina. Cândva faţa sa nu se mai recunoaşte decât ca siluetă în lumina slabă a monitorului de calculator.

Este o discuţie pe Skype cu Serhii Osaciuk, guvernatorul regiunii Cernăuţi din sud-vestul Ucrainei, într-o seară din luna mai. În toiul discuţiei se aud sirenele. Alarmă de bombardament. Sirenele se aud peste tot în Ucraina, când apărarea antiaeriană anunţă iminente tiruri cu rachete ale ruşilor. Cernăuţiul nu a fost bombardat sau atacat cu rachete în cele trei luni de război. Cu toate acestea, din prudenţă, mulţi localnici se duc în pivniţe sau adăposturi când aud sirenele.

În seara aceasta, Serhii Osaciuk a rămas singur în clădirea administrativă a regiunii. "De fapt ar trebui acum şi eu să mă adăpostesc în beci", spune el zâmbind. "Dar dacă tot m-am decis să rămân în birou, măcar să nu aprind lumina."

Germania şi-a pierdut din prestigiu

Serhii Osaciuk are 49 de ani şi vorbeşte perfect germană, cu accent vienez. Înainte de a deveni în 2019 guvernator al regiunii, deci reprezentant al guvernului de la Kiev, a fost vreme de câţiva ani consul onorific austriac. Este istoric şi a studiat şi făcut cercetări multă vreme în Germania şi Austria. Se numără între cernăuţenii care au redescoperit după destrămarea Uniunii Sovietice tradiţiile habsburgice ale oraşului lor natal şi ale regiunii Bucovina. Multietnicitatea ei, diversitatea ei legendară şi toleranţa, existente cu mult înainte de inventarea termenului de multiculturalitate, cultura ei marcată de evreii vorbitori ai dialectului "jiddisch" de inspiraţie germană.

Cernăuţenii ca Osaciuk, cu legături în spaţiul lingvistic german, au fost multă vreme priviţi ca nişte constructori de punţi între culturi, ca nişte cetăţeni de vază ai oraşului. Dar asta s-a schimbat de la începutul războiului rus împotriva Ucrainei. Germania şi-a pierdut masiv prestigiul în ochii ucrainenilor din pricina sprijinului militar ezitant acordat ţării lor. Deşi ucrainenii sunt recunoscători Germaniei pentru sprijinul oferit unui număr mare de refugiaţi, guvernul de la Berlin este în ochii lor sinonim cu frica şi laşitatea în faţa Rusiei. Ucrainenii au constatat de asemenea ipocrizie faţă de valori declarate şi asta i-a precipitat pe "germanii" de la Cernăuţi în mari conflicte interioare.

Poziţia Germaniei, care este parte a vieţii şi identităţii lor, îi întristează şi îi pune pe gânduri. Câteodată le este ruşine, câteodată simt un gust amar. Câteodată le este greu să se explice, fiindcă în ochii celorlalţi sunt reprezentanţi ai Germaniei şi Austriei.

Conflict interior major

Pentru Serhii Osaciuk, Germania face parte din timpul studenţiei din viaţa sa, deşi i-a fost mereu clar că vrea să se întoarcă şi să trăiască în oraşul său natal Cernăuţi. A studiat istorie la Konstanz şi München, a făcut acolo cercetări pentru examenele sale de diplomă, a legat prietenii trainice. Şi soţia şi cei doi fii ai lor vorbesc foarte bine limba germană. Familia se duce periodic în Germania şi Austria. Osaciuk a lucrat multă vreme ca translator, pe lângă activitatea sa didactică la catedra de istorie a Universităţii Cernăuţi. A consiliat de asemenea diverse organizaţii economice şi administraţia locală în chestiuni privind posibilităţile de cooperare cu Germania. Vreme de cinci ani a fost consul onorific austriac.

Când povesteşte despre toate acestea, îți dai seama ce a însemnat pentru el până acum Germania. A fost un exemplu pentru el şi o busolă pentru o Ucraină europeană. Dar aceste sentimente s-au estompat de la începutul războiului. Asta se vede şi din răspunsul pe care l-a dat la întrebarea dacă-l doare că guvernul ţării care i-a marcat atât de profund identitatea sprijină acum atât de ezitant patria sa Ucraina. Osaciuk a coborât privirea la auzul întrebării, şi a făcut eforturi să nu izbucnească în lacrimi.

După o pauză îndelungată a răspuns: "Faptul că mulţi oameni şi politicieni au manifestat înţelegere faţă de Putin nu a avut niciun rezultat. Soluţia nu poate fi decât o Europă fără Putin. Dar mulţi politicieni germani sunt ca preoţii nevrednici din biserică, cei care predică apă şi beau vin. Se împopoţonează cu vorbe despre valori europene, dar trăiesc după principiul că e bine să te aliezi cu cel mai puternic. În cazul de faţă, acesta este Putin. Dar şi noi suntem oameni. Vrem să trăim. Avem dreptul de a nu fi bombardaţi, distruşi, masacraţi."

La fel vede lucrurile şi germanista Oksana Maticiuk, 45 de ani, care a studiat şi ea multă vreme în Germania, şi care este directoarea societăţii culturale ucraineano-germane din cadrul Universităţii Cernăuţi. "Între timp privesc Germania cu sentimente amestecate", declară ea. "Pe de-o parte primim foarte mult ajutor din partea societăţii civile, dar pe de alta poziţia guvernului german este o mare dezamăgire. Eu cred că în Germania există problema unei responsabilităţi istorice înţelese greşit. Dar poate că afacerile sunt, pur şi simplu, mai importante decât viaţa oamenilor, şi asta este o bănuială foarte gravă."

Întrebări pline de reproşuri

Mykola Kuşnir are 48 de ani, este istoric şi director al Muzeului Evreiesc din Cernăuţi. În anii 1990 a studiat şi el în Germania, unde a făcut şi cercetări. De la începutul războiului i se pun tot felul de întrebări încărcate de reproşuri. "Prietenii şi cunoscuţii mei ştiu că am o dragoste specială pentru Germania şi pentru limba germană", a declarat el pentru DW. "Acum unii mă întreabă cum de mai pot să rămân în contact cu prietenii şi colegii mei germani. Sau îmi spun direct: vezi cum se comportă germanii?"

Kușnir a spus şi el că este întristat de ezitările politicienilor germani în chestiunea livrării de armanent Ucrainei, deşi cunoaşte şi înţelege motivele acestei atitudini. "Dar mulţi oameni din Ucraina nu înţeleg asta şi îmi pun întrebări simple: de ce mai ai prieteni în Germania? Sau: de ce nu întrerupi contactul cu ei? Şi asta îmi face câteodată viaţa grea."

Alte ajutoare de nădejde

În biroul lui Serhii Osaciuk s-a făcut între timp întuneric. Şi alarma antiaeriană încă nu s-a încheiat, probabil va dura toată noaptea. A venit vremea ca şi guvernatorul să se ducă în adăpostul antiaerian. La sfârşitul discuţiei mi-a spus ceva care m-a făcut să roşesc de ruşine, ca cetățean german: "Primim mult sprijin din partea altor state, nu doar din SUA sau Marea Britanie, ci şi din partea unor ţări mai mici, cum ar fi statele baltice sau România. Într-o bună zi vor putea sta toate demne lângă noi, spunând: V-am ajutat să apăraţi libertatea noastră a tuturor, să apăraţi casa noastră europeană. Dar puternica Germanie nu va fi acolo. Va sta lipsită de onoare, fiindcă s-a ascuns şi s-a temut să ne ajute."