"Slovacia o ia pe drumul lui Orban"

Deutsche Welle: Domnule Soltész, cu două luni în urmă au fost ucişi jurnalistul de investigaţie Ján Kuciak şi logodnica sa, Martina Kusnírová. Crima a cutremurat întreaga Slovacie. Ce aţi simţit la aflarea teribilei veşti şi cum vedeţi acum situaţia din ţară?

Árpád Soltész: În primele ore am fost incredibil de şocat, apoi am simţit o mare tristeţe şi mânie. Eu personal nu am teamă dar îmi fac griji pentru această ţară. Mă tem că această crimă nu va fi niciodată elucidată fiindcă există o voinţă politică puternică pentru muşamalizare. Deşi aşa pare că elita politică nu ştie cu adevărat cine l-a ucis pe Ján, aparent se intuieşte că făptaşii sunt atât de mari şi de puternici încât ar avea cu toţii de suferit dacă ei ar fi identificaţi. Clar este că uciderile au avut legătură cu munca lui Ján. Tocmai am scris un comentariu intitulat "Ján e mort. Potentaţii guvernează în continuare, noi ne obişnuim cu asta".

Premierul Robert Fico, demisionat între timp, s-a declarat dezgustat de unii ziarişti, la fel ca şi în anii trecuţi. Este acceptabil aşa ceva, la două luni de la crimă?

Da, putem vedea că Fico o ia pe drumul Ungariei, pe drumul lui Orban. Şi în Ungaria şi în Polonia, primul pas a fost să i se pună presei căluşul în gură. Cu două luni în urmă părea imposibil în Slovacia să fie ucis un ziarist. Dar s-a întâmplat. Este posibil să urmeze şi alte crime şi opinia publică să se obişnuiască treptat cu asta. Este posibil ca uciderea ziariştilor să devină un mijloc de rezolvare a problemei pentru oameni care îşi pot permite asta. Dar nu trebuie neapărat să fie un ziarist. Poate să fie şi un judecător sau procuror. Ar putea deveni un model şi pentru alte ţări, cum ar fi Ungaria sau Polonia. Cred că şi acolo s-a auzit deja de cazul Kuciak şi probabil că într-un anume fel şi acolo s-a străpuns o barieră psihologică. Ceva ce în trecut era de neimaginat astăzi se află în limita posibilului. Devine tot mai greu să fii ziarist în Europa Centrală.

Cu 25 de ani în urmă aţi fost unul din părinţii jurnalismului de investigaţie din Slovacia.

Da, fiindcă aşa ceva nu a existat în timpul dictaturii. La începutul anilor 1990 nimeni nu ştia cum se face jurnalism de investigaţie. Dar am învăţat totul pe cont propriu şi parţial am făcut şi o treabă cam de slabă calitate. Pe de altă parte sunt şi mândru de ceea ce am făcut atunci. În epocă la putere era regimul autoritar al premierului Vladimír Meciar. Voiam să fac ceva pentru a pune capăt acelui regim.

În 1998 în timpul unei investigaţii aţi fost bătut şi aţi ajuns la spital.

Da, era vorba de investigarea privatizării unei fabrici de prelucrare a cărnii din oraşul Presov, aflat în estul Slovaciei. Într-o seară am avut o reuniune de familie la un restaurant din oraşul Kosice. La un moment dat m-am dus la toaletă. Imediat după mine a intrat acolo un bărbat care m-a bătut măr fără să scoată un cuvânt. Mi-a rupt câteva coaste şi m-a lăsat pe jumătate leşinat pe podea. A ieşit foarte calm şi liniştit din toaletă. Un adevărat profesionist.

Cu câteva luni în urmă aţi scris că e imposibil să se întoarcă în Slovacia climatul existent în anii 1990. Că ţara este în linii mari un stat de drept şi se află pe drumul cel bun. Aţi greşit ?

Da, după uciderea lui Ján Kuciak şi a Martinei Kusnírová aşa se pare.

Imediat după crimă cele mai importante trusturi mass media din Slovacia s-au reunit şi au înfiinţat un grup care să continue investigaţiile iniţiate de Ján Kuciak. Şi dumneavoastră sunteţi membru al acestuia. Aţi avut succes până acum?

Cercetăm în multe cazuri care l-au preocupat pe Ján. El a lăsat în urmă o sumedenie de notiţe şi asta ne uşurează mult activitatea. În parte au apărut şi piste noi cărora le-am luat urma. Iniţial am publicat aproape zilnic câte ceva. Acum ritmul s-a mai încetinit şi fiindcă opinia publică nu poate recepta zilnic câte o fraudă nouă. Munca noastră nu are sens decât dacă opinia publică o receptează.

Credeţi că aveţi un viitor ca ziarist în Slovacia?

Un ziarist are mereu succes acolo unde condiţiile nu sunt prea bune, când critică şi dezvăluie anumite lucruri. Dar există şi limite şi acestea pot fi depăşite. Atâta timp cât suntem o democraţie şi rămânem în UE  voi lupta în continuare. Dar dacă va veni la putere iarăşi un regim autoritar atunci nu va mai avea sens fiindcă nu se va mai putea lucra aici ca ziarist. Fiindcă această îndeletnicire va fi interzisă şi nu poţi lucra ca jurnalist din spatele gratiilor. Cred că o atare evoluţie ar fi chiar posibilă. Nu neapărat dar e foarte posibil.

Interviu realizat de Keno Verseck