Drepturile omului şi interceptarea convorbirilor
4 martie 2004Publicitate
Curtea federală constituţională din Karlsruhe a hotărît miercuri că supravegherea acustică a locuinţelor particulare este inadmisibilă în forma ei actuală, întrucît contravine prevederii constituţionale care apără demnitatea umană. Judecătorii Curţii Supreme au limitat totodată drastic cazurile în care se va permite instalarea de microfoane în case şi apartamente.
Sentinţa Curţii supreme e clară. Judecătorii din Karlsruhe s-au decis să tranşeze dilema privind prioritatea acordată fie libertăţii, fie securităţii în favoarea celei dintîi şi deci a protecţiei dreptului la secretul vieţii personale şi familiale şi în detrimentul celei din urmă. Sentinţa vizează ca atare domeniul valorilor, al drepturilor fundamentale ale omului, întărindu-l pe cel al inviolabilităţii locuinţei şi al autodeterminării informaţionale. Intărind domeniul drepturilor civice, judecătorii Curţii Constituţionale germane au respins revendicarea procurării neîngrădite de informaţii apte să ducă la condamnarea unor răufăcători, fără să respingă de plano utilizarea microfoanelor în vederea supravegherii unor locuinţe particulare. Deşi drastic limitată, această măsură este, potrivit Curţii, permisă în vederea dejucării unor atentate punînd nemijlocit în pericol vieţi omeneşti.
Judecătorii din Karslruhe au analizat codul penal, restrîngînd draconic delictele care, pe viitor, vor permite instalarea de mijloace de interceptare a convorbirilor din locuinţe, amplificînd drepturile celor vizaţi de a fi informaţi retroactiv în legătură cu demersurile adoptate.
In consecinţă, mingea se află acum în terenul guvernului, care va trebui să rectifice pînă în vara anului 2005 legea adoptată în domeniu în 1995, devreme reglementarea în uz de-atunci a fost calificată de Curtea din Karlsruhe drept neconstituţională. Sentinţa e extrem de importantă într- o epocă marcată, precum cea contemporană, de o filosofie securitară riscînd să debordeze din pricina necesităţii combaterii terorismului.
Verdictul oferă şi o tardivă satisfacţie celor trei oameni politici liberali care i-au înaintat Curţii petiţia, acum aproape un deceniu, printre care fostul ministru al justiţiei Sabine Leutheuser Schnarrneberg, care demisionase în semn de protest împotriva legii extinzînd dreptul interceptării convorbirilor din locuinţe. Dar sentinţa ar putea avea şi alte consecinţe, provocînd pe de o parte restrîngerea interceptării convorbirilor telefonice iar pe de alta amplificarea îngrijorării forţelor poliţieneşti şi de securitate angrenate în lupta împotriva terorismului, a crimei organizate şi fărădelegilor de orice fel.
Sentinţa Curţii supreme e clară. Judecătorii din Karlsruhe s-au decis să tranşeze dilema privind prioritatea acordată fie libertăţii, fie securităţii în favoarea celei dintîi şi deci a protecţiei dreptului la secretul vieţii personale şi familiale şi în detrimentul celei din urmă. Sentinţa vizează ca atare domeniul valorilor, al drepturilor fundamentale ale omului, întărindu-l pe cel al inviolabilităţii locuinţei şi al autodeterminării informaţionale. Intărind domeniul drepturilor civice, judecătorii Curţii Constituţionale germane au respins revendicarea procurării neîngrădite de informaţii apte să ducă la condamnarea unor răufăcători, fără să respingă de plano utilizarea microfoanelor în vederea supravegherii unor locuinţe particulare. Deşi drastic limitată, această măsură este, potrivit Curţii, permisă în vederea dejucării unor atentate punînd nemijlocit în pericol vieţi omeneşti.
Judecătorii din Karslruhe au analizat codul penal, restrîngînd draconic delictele care, pe viitor, vor permite instalarea de mijloace de interceptare a convorbirilor din locuinţe, amplificînd drepturile celor vizaţi de a fi informaţi retroactiv în legătură cu demersurile adoptate.
In consecinţă, mingea se află acum în terenul guvernului, care va trebui să rectifice pînă în vara anului 2005 legea adoptată în domeniu în 1995, devreme reglementarea în uz de-atunci a fost calificată de Curtea din Karlsruhe drept neconstituţională. Sentinţa e extrem de importantă într- o epocă marcată, precum cea contemporană, de o filosofie securitară riscînd să debordeze din pricina necesităţii combaterii terorismului.
Verdictul oferă şi o tardivă satisfacţie celor trei oameni politici liberali care i-au înaintat Curţii petiţia, acum aproape un deceniu, printre care fostul ministru al justiţiei Sabine Leutheuser Schnarrneberg, care demisionase în semn de protest împotriva legii extinzînd dreptul interceptării convorbirilor din locuinţe. Dar sentinţa ar putea avea şi alte consecinţe, provocînd pe de o parte restrîngerea interceptării convorbirilor telefonice iar pe de alta amplificarea îngrijorării forţelor poliţieneşti şi de securitate angrenate în lupta împotriva terorismului, a crimei organizate şi fărădelegilor de orice fel.
Publicitate