Drepturile omului au nevoie de un climat stabil

Exact 19 kilometri separă Palais de Chaillot din Paris de aeroportul Le Bourget. Cu maşina, drumul este parcurs în trei sferturi de oră. Şi, dacă în aceste zile, la Conferinţa Mondială dedicată Climei şi găzduită în incinta aeroportului se vor lua sau nu decizii istorice, la Palais un astfel de eveniment s-a petrecut în urmă cu exact 67 de ani. Atunci, acolo, se adopta "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului". De atunci, an de an, la 10 decembrie este marcată Ziua Drepturilor Omului.

Şi în acest an există multe motive pentru a critica aplicarea excesivă a pedepsei cu moartea: în China, Iran sau Arabia Saudită. Sau numeroasele cazuri de tortură, de intervenţii violente ale poliţiştilor, de îngrădire a libertăţii de exprimare. De cealaltă parte, merită aplaudată acordarea Nobelului pentru Pace: în acest an încununează pe bună dreptate activitatea "Cvartetului de dialog naţional" din Tunisia.

Schimbările climatice - incluse în drepturile fundamentale

Se poate apela la negociatorii şefi prezenţi la Conferinţa pe teme de climă pentru a-şi însuşi articolul 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: care garantează dreptul la viaţă. Schimbările climei ucid însă de pe acum: crime în masă. Uneori direct, alteori indirect. Direct, de exemplu, întrucât aşa-numitele "evenimente meteorologice extreme" s-au înmulţit în mod alarmant. În cele două decenii cuprinse între 1995 şi 2014, peste o jumătate de milion de oameni au fost ucişi de tornadele tropicale şi de inundaţii. Evoluţia vremii este prea complicată pentru a stabili cauze exacte. Clar este însă că "evenimentele meteo extreme" se amplifică, întocmai după cum preconizau cercetătătorii în domeniu.

În mod indirect, schimbările climei ucid prin destabilizarea statelor. Avem exemplul Siriei: războiul civil cu sute de mii de morţi şi milioane de refugiaţi a fost precedat de ani de secetă extremă. 1,5 milioane de ţărani şi-au părăsit gospodăriile și s-au îndreptat către oraşe, în momentul în care acestea erau deja luate cu asalt de valurile de refugiaţi din Irak. Chiar şi societăţi stabile ar intra în colaps într-un asemenea context. În Siria însă s-au adăugat un guvern deficitar şi mai mulţi instigatori la violenţe, pentru a completa tabolul unei catastrofe generale.

Schimbarea climatică - atentat la siguranţă

Un alt exemplu este Boko Haram: nu este întâmplătoare legătura dintre consolidarea grupării teroriste şi dispariţia treptată a lacului Ciad. Dacă sursa principală de viaţă pentru 30 de milioane de oameni - agricultori, fermieri şi pescari - ajunge la numai a 20-a parte din dimensiunea iniţială, atunci luptele pentru supremaţie se intensifică. Dacă adăugăm sărăcia şi lipsa de perspective, atunci este evident că misiunea teroriştilor de a racola tineri devine tot mai facilă.

Până şi armata americană a recunoscut că încălzirea globală atentează la siguranţa omenirii. Este evident: creşterea temperaturilor va atrage noi valuri de refugiaţi şi migraţie în masă. Accesul la resurse, cu precădere la apă, va fi tot mai dificil. Confruntările nu vor fi dintre cele mai paşnice. Evident este şi că foametea la nivel mondial este tot mai răspândită. Deşi bogată, lumea de astăzi nu reuşeşte să hrănească întreaga populaţie a Globului. La fiecare trei secunde, undeva pe Terra, un om moare de inaniţie, deseori victimele sunt copii. Priviţi secundarul ceasului: unu, doi, mort!

Schimbarea climatică - atentat la umanitate

Suntem dispuşi să acceptăm toate acestea? Din comoditate, din obişnuinţă? Din lipsa unor viziuni care să permită o mai bună combinare a vieţii şi a economiei? Ni se par interesele economice mult prea puternice?

Oamenii înţeleg foarte clar că aşa nu se mai poate continua. La Paris, statele industriale trebuie să dea un exemplu clar, iar celelalte să le urmeze. Nu este vorba despre planeta pe care trăim. La mijloc este soarta noastră, a oamenilor care populăm Terra.