Italia evită educaţia sexuală

"Copiii şi tineri caută tot mai des răspunsurile în Internet", spune Antonio Pellai. El este psihotherapeut pentru copii şi tineri, dar şi cercetător în cadrul facultăţii de bio-medicină la Universitatea din Milano.

În Italia, educaţia sexuală nu este nici până astăzi obligatorie în programa de învăţământ. Din 1975, au existat mai multe încercări pentru a introduce acest tip de educaţie în şcoli. Alături de Italia, România, Bulgaria, Polonia, Lituania, Ungaria, Croaţia, Slovacia şi Spania nu consideră că este necesar ca tinerii să afle mai multe despre sexualitate încă de pe băncile şcolii. Autorităţile regionale din peninsulă pot decide dacă finanţează şi susţin proiecte în aceste sens în unităţile de învăţământ locale. 

Explicaţii din Internet

Expertul Pellai este îngrijorat pentru că tinerii obţin deseori informaţii despre sex din Internet. Pe lângă informaţiile false sau semi-adevărate referitoare la practici sexuale sau boli venerice, pornografia reprezintă un pericol, mai ales în cazul băieţilor: "Reprezentările referitoare la sex din Internet sunt deseori marcate de violenţă şi au un caracter rasist sau pedofil. Apar astfel confuzii şi multă nesiguranţă în procesul de cunoaştere, dar şi alt fel de probleme cu care tinerii trebuie să se lupte."

În Italia, ca şi în restul Europei, bolile venerice sunt foarte răspândite. Nu doar infecţii cu clamydia, dar şi cazuri de sifilis sunt tot mai des raportate. Pentru psihoterapeuta Maria Cristina Florini, preşedinta Centrului italian pentru Sexologie, contează nu numai informaţiile despre sex şi sănătate, ci şi discuţiile pe aceste teme. "Profesorii ar trebui să predea pe parcursul unei întreg an ore de educaţie sexuală. Întrucât îi cunosc bine pe elevi, ei se bucură şi de o altfel de acceptanţă în rândul tinerilor". Caracterul neoficial este important pentru a putea vorbi deschis despre astfel de teme, mai adaugă sexoloaga. În acest scop, sunt necesare nu doar caracterul obligatoriu, ci şi o pregătire specială a profesorilor. Astfel, elevii pot învăţa cum să-şi asume responsabilitatea pentru ei şi pentru partenerii lor în privinţa sănătăţii sexuale.

Nevoia urgentă de educaţie sexuală obligatorie

Centrul pentru Sexologie, condus de Cristina Florini, a încercat - precum multe alte organizaţii - să sensibilizeze guvernul faţă de importanţa educaţiei sexuale. Şi expertul Pellai este de părere că Italia are nevoie urgentă de un concept pentru ore de educaţie sexuală, compatibil cu lumea digitală. 

Cea de 16-a tentativă din 1975 încoace de a obliga şcolile să introducă educaţia sexuală în programa şcolară aparţine politicienei Stefania Ascari, de la Mişcarea Cinci Stele (M5S). Tema se află acum pe masa actualului ministru al Educaţiei, Giuseppe Valditara, membru în partidul populist de dreapta Lega. Politicianul pledează pentru un rol mai important al părinţilor în educaţia copiilor şi se declară împotriva "propagandei de gen".

Împreună cu radicalii de la "Fraţii Italiei" şi cu conservatorii din "Forza Italia", reprezentanţii Lega asigură guvernarea de la Roma de mai bine de jumătate de an. Şefa guvernului, politiciana de extremă dreaptă Giorgia Meloni, pledează pentru mai multe naşteri şi susţine "familia naturală", în sensul creştin, ceea ce reprezintă comuniunea dintre un bărbat şi o femeie.

"Nu observ nicio dezbatere referitoare la educaţia sexuală la nivel naţional care să se soldeze cu un nou concept necesar pentru a aduce tema în programa şcolară", constată expertul Pellai.

Politicienii vor schimbări

Cu toate acestea, există politicieni care susţin în continuare educaţia sexuală. Trei reprezentanţi ai Consiliului Local din Roma au lansat anul trecut o petiţie în acest sens. Şi politiciana locală Eva Vittoria Cammerino sprijină iniţiativa, care ar trebui extinsă la nivel naţional. "Prezenţa bisericii este incontestabilă şi chiar atrage o abordare patriarhală, în care femeii îi revine mereu un rol de subordonare", spune ea într-un interviu acordat platformei feministe online Freeda. Lipsa educaţiei sexuale în Italia favorizează discriminările, sexismul şi homofobia, dar şi violenţele asupra femeilor.

În vreme ce studiile prezintă doar punctual efectele educaţiei sexuale asupra bolilor venerice şi sarcinilor nedorite, oamenii de ştiinţă sunt cu toţii de acord că informaţiile de acest gen nu doar că sprijină atitudinea sănătoasă a tinerilor faţă de sex, ci le şi extinde orizontul cunoştiinţelor despre sex şi sănătate.