Din nou despre sărăcie şi alte necazuri

Cifrele indică cu claritate unde sărăcia este autentică şi nu doar resimţită subiectiv: în Bulgaria şi România şi în ţările zguduite de criză din sud-estul Europei, scrie DIE WELT comentînd recentul raport asupra sărăciei în Uniunea Europeană. Credibilitatea statisticilor este în sine un subiect de dezbateri.

Dar, precum statisticile, şi rapoartele pot fi cosmetizate. Este ceea ce s-a întîmplat în cazul nu demult prezentatului raport al guvernului german asupra sărăciei în Republica Federală.

În textul definitiv al raportului, dispăruse constatarea că discrepanţa dintre săraci şi bogaţi s-a adîncit în Germania, aminteşte ziarul citat. Mult invocata bogăţie a germanilor este şi ea discutabilă dacă în calcul sunt luate şi alte criterii.

De pildă, nivelul salariilor, care variază în interiorul aceleiaşi ţări, în funcţie de regiuni, remarcă LUDWIGSBURGER KREISZEITUNG, menţionînd că cu 1000 de euro lunar nu se poate trăi nici la München nici la Stuttgart din cauza preţului ridicat al chiriilor. Dar o persoană celibatară poate foarte bine trăi cu aceeaşi sumă la ţară, mai ales dacă are o casă şi cultivă în propria grădină, legume şi fructe. Astfel de statistici, deduce cotidianul citat, slujesc mai degrabă la instituirea unui curent de opinie.

Cert şi întristător este însă că în nici o altă ţară „bogată” din lume, şansele unei ascensiuni sociale şi materiale nu sunt atît de rele ca în Germania. Cine e sărac rămîne sărac – opinează FRANKFURTER RUNDSCHAU. Ziarul recomandă ca din actuala statistică asupra sărăciei să fie deduse concluziile de rigoare în domeniul social şi anume, stimularea timpurie şi educarea intensivă tocmai a acelor copii care provin din straturile defavorizate ale societăţii.

Sărăcia nu este numai una lucie, ea are nenumărate faţete, atrage atenţia MITTELDEUTSCHE ZEITUNG, enumerînd cîteva dintre acestea, specifice Germaniei: lipsa de educaţie, de perspectivă, apatia, lupta acerbă pentru supravieţuirea financiară.

Şi cum de sărăcie este vorba, ziarele germane se opresc azi, în ajunul Sărbătorii Pascale, cu o zi înainte de Vinerea Mare, asupra unui document inedit, semnat de noul Papă Francisc, supranumit şi Papa săracilor. Textul a fost citit de Jorge Mario Bergoglio cardinalilor înainte ca el să fi fost ales drept succesor al lui Benedict al XVI-lea. DIE WELT publică pe prima pagină atît reproducerea fotografică a unui fragment al documentului, scris de mînă, în care Papa critică narcisismul bisericii, egocentrismul acesteia, cît şi un articol de fond în care dezvăluie că noul Pontifex Maximus duce mai departe cauza predecesorului său, dar o face cu maximă vitalitate, energie şi forţă de convingere. În timp ce Benedict al XVI-lea deplîngea timid sleirea puterii credinţei, datorată şi retragerii Ecclesiei din lume, Papa Franciscus cere sus şi tare bisericii să renunţe la egocentrism, la narcisismul teological, să iasă din zidurile ei bine păzite şi să se îndrepte spre periferii. Manuscrisul cardinalului Jorge Mario Bergoglio,alias Papa Francisc, a fost dat publicităţii de arhiepiscopul Cubei.

Vremurile de tristă amintire, cînd temutul KGB îşi urzea şi executa planurile nefaste, riscă să se repete, se teme LUXEMBURGER WORT comentînd raziile ordonate de Kremlin la sediul diverselor fundaţii occidentale şi organizaţii non-guvernamentale. Dar ziarul din Marele Ducat întrevede o strategie în spatele acestor acţiuni. Kremlinul doreşte demult ca cetăţenii ruşi să poată călători fără viză în Uniunea Europeană. Prin urmare, exercită presiuni. Semnalul însă este cum nu se poate mai fals. Fals este şi momentul ales căci pe 7 aprilie, Vladimir Putin este aşteptat la Berlin, aminteşte cotidianul rus KOMMERSANT, întrevăzînd pericolul unei deteriorări a relaţiilor bilaterale.

Temuta luare cu asalt a băncilor cipriote azi, proorocită de unele ziare, nu s-a produs, din fericire, la dimensiunile scontate. În schimb, cu totul neaşteptate sunt dimensiunile luate de un caz aparent lipsit de relevanţă. La procesul intentat la München activiştilor NSU, organizaţia teroristă clandestină de extremă dreaptă care are pe conştiinţă asasinarea mai multor cetăţeni de origine turcă, tocmai ziariştii turci nu s-au putut acredita. Motivele sunt diverse: s-au înscris prea tîrziu, sala a fost prea mică, reglementările sunt extrem de stricte. Lipsa de sensibilitate şi flexibilitate a magistraturii bavareze este amplu comentată şi pentru că ea scade şi mai mult, aproape sub zero, cota de simpatie a Germaniei, oricum zdruncinată în ţările Europei de sud-est, din cauza crizei Euro.