Diicot, puciul și dosarul 10 august

Ce-am făcut în Piața Victoriei la 10 august 2018? Am luat parte, împreună cu peste o sută de mii de oameni, la demonstrația esențialmente pașnică prin care diaspora și românii din țară, care li s-au alăturat repatriaților, au cerut restabilirea statului de drept desființat de regimul dragniot. Or, în prezența mea, a fiului meu și a colegilor împreună cu care relatam din Piață, unde am fost gazați la ora 16 și 20 de minute. Deși ne aflam departe de linia întâi a manifestanților, jandarmii s-au dezlănțuit.

Realități vizibile

La prânz, înaintea debutului altercațiilor, studiasem atent marțiala desfășurare de forțe și cercetasem uimit prezența belicoasă a jandarmilor înarmați până în dinți, dislocați pe străzile din jurul sediului guvernului. Am realizat că militarii lui Carmen Dan veniseră pregătiți să facă un război. Îmi amintesc că mi-am spus, din capul locului, că ar fi de mirare să nu-l provoace. L-au provocat. Valurile succesive de gazări au fost urmate, de pe la ora 22,45 de o ploaie de bastoane pe capete sparte ori tumefiate de lovituri și de o vânătoare de oameni pocniți cu bocancii în spate sau în gură, dacă avuseseră ghinionul să cadă ori să șadă la pământ.

Nu că n-ar fi existat și provocatori, anunțați de altfel, cu zile înainte, prin intervențiile din massmedia ale agenților de influență ai regimului, infiltrați la televiziunile de casă ale oligarhiei, iar apoi între protestatari. Provocatorii din Piață puteau fi localizați, izolați și arestați. Dar n-au fost. De ce? Pentru că mai era nevoie de ei, spre a furniza pretexte intervenției și, mai nou, redactării "comunicatului de presă" difuzat, spre rușinea DIICOT și a guvernului României, întru justificarea clasării dosarului "10 august".

Eu știu ce am văzut. Peliculele filmate atunci depun, de asemenea, mărturie. Împreună cu alți circa 150.000 de oameni, în covârșitoarea lor majoritate pașnici, am asistat în acea zi la reeditarea mineriadelor iliesciste. Menită să stabilizeze o putere ilegitimă, deși susținută de o majoritate parlamentară penală, timorată sau șantajată și de o CCR politizată, mineriada dragniotă s-a lipsit de mineri.

O mineriadă fără lămpașe

S-a putut dispensa de ortaci invadatori, pentru că, datorită pregătirilor conspiraționiste de la televiziunile mogulilor, n-a mai fost nevoie de ei. I-a înlocuit cu fantasma loviturii de stat răspândite de agitpropul regimului și cu trupe de jandarmi. Trupe, conduse de comandanți selectați dintre cei condiționați să asculte de ordin politic, nu de etică sau de legea batjocorită și desființată anterior de regimul Dragnea în văzul tuturor, astfel încât normele statului de drept să se discrediteze definitiv și să-i convingă pe șefii jandarmilor să adere la tabăra, aparent invulnerabilă, a uzurpatorilor.

Că numărul victimelor n-a luat amploare e urmarea instrucției represive mai bune a militarilor, decât a minerilor, conștiinței că barbarii din unitățile de jandarmi ar putea fi lesne filmați și norocului că, fiind târziu, mulți începuseră să plece și n-au apucat să fie victimizați inutil, din unghiul manipulator al unei prezumtive nevoi de "restabilire a ordinii", o ordine încălcată doar de apărătorii oficiali ai ordinii: jandarmii. Care s-au dovedit, ca și minerii în 1990, de mare folos pentru principalul obiectiv dragniot: acela de pune capăt definitiv speranțelor românilor de rectificare pe cale pașnică a rezultatului catastrofal al alegerilor, când dezinformarea sau "pișatul pe el de vot" au dus la constituirea unui guvern antidemocratic și neofeudal.

Tehnici, tactici, obiective și complici

Cleptocratia dragniotă a avut nevoie de toate ingredientele de care se folosesc de regulă puciștii militari, extremiștii și mișcările totalitare. S-au folosit de trupele și armele din dotare și de o teorie a conspirației plasând în prim plan un prezumtiv "stat paralel", în fapt inexistent, menit, ideologic, să explice eșecurile flagrante ale guvernării, iar politic și juridic să escamoteze existența adevăratului stat paralel, a propriului lor stat paralel.

Ajutați de controlul lor asupra televiziunilor și a ministerului de interne, ca și de oștirea lor de sicofanți, oamenii lui Dragnea au beneficiat de un avantaj considerabil. S-au putut situa, concomitent, de ambele părți ale baricadelor, ale micilor ecrane, ale rețelelor de socializare și ale gardurilor plasate între jandarmi și demonstranți în Piață.

Unde ciracii regimului au orchestrat prost provocări cusute cu ață albă și replici la fel, menite să ducă la violențe de amploare justificând o intervenție în forță.

Victoria protestului

Cu toate acestea, fapt remarcabil documentând maturitatea manifestanților români, complicii lui Dragnea n-au izbutit să determine o adunare prea disciplinată și edificată cu privire la necesitatea de a demonstra pașnic să-și abandoneze principiile și să treacă la violență. De aici, eșecul major al jandarmilor și regimului, care nu și-au putut ascunde eficient delictele.

Întru cosmetizarea acestui eșec și invalidarea dovezilor de atac criminal asupra cetățenilor, cleptocrația a vehiculat intens o absurdă teorie a conspirației. Una ușor de demontat, potrivit căreia protestatarii ar fi avut pasămite intenția de a intra în curtea sau clădirea Guvernului. Orice martor ocular e în stare să demonteze relativ ușor această toxică dezinformare, a cărei absurditate reiese din spectacolul marțial furnizat de oștirea lui Carmen Dan. A încerca să se ia cu asalt guvernul înfruntându-se cu mâinile goale o armată redutabilă ar fi fost nebunie curată. Ține de sfera evidenței că niciun protestatar sănătos la cap nu putea avea astfel de intenții și vreo șansă reală de a o realiza.

Valențele ordonanței DIICOT

Ce-au urmărit deci procurorii DIICOT invocând acest conspiraționism și imaginara "complicitate morală" a demonstranților pașnici cu prea puținii violenți, pe care magistrații i-au înmulțit din pix, artificial? Ideea lor a fost să echilibreze oprobriul și povara vinovăției mutând-o de la tabăra jandarmilor și a puterii asupra protestului pașnic al românilor, astfel încât să se justifice clasarea. Atare procedură amintește fatal de tactica securistă de după 1989, când poliția politică a pretins, absurd, că, pentru crimele securiste, am fi fost "toți vinovați".

Acestea sunt contextul, faptele, evidențele și inferențele logice și relevante ale zilei de 10 august 2018. DIICOT și parchetele militare care i-au pasat rău condusei Direcții cartoful fierbinte al instrumentării dosarului n-au reușit în răstimp de doi ani să stabilească adevărul și să-i aducă în fața judecătorilor pe vinovați. În cauză sunt inșii implicați direct în gazare și maltratări, de la coloneii Șindile și Cucoș, la nu mai puțin infamii Paraschiv, Carmen Dan și compania. Pentru culpa sau complicitatea lor există probe și indicii zdrobitoare.

Or, DIICOT a preferat să perpetueze tezele conspiraționiste puse în circulație întru legitimarea terorizării românilor. În baza acestor teorii și a altor tertipuri ieftine, ușor de demontat, magistrații au clasat ilegal un dosar care trebuia de mult să se soldeze cu condamnări inclusiv din rândul comanditarilor politici ai crimelor împotriva umanității comise atunci.

Responsabilitatea guvernului Orban și a românilor

Or, responsabil pentru împiedicarea actului de justiție și continuarea agresiunii asupra statului de drept prin nepedepsirea criminalilor împotriva umanității este și actualul guvern PNL. Acest executiv riscă să se acopere de vină și rușine, dacă nu ia măsura pedepsirii rapide și severe a responsabililor vinovați pentru această clasare ilegală. Cât timp respectiva clasare nu e invalidată, la cârma României va continua să se afle cleptocrația cuplului Dragnea-Carmen Dan.

Pseudojustificarea clasării dosarului 10 august nu e, prin urmare, doar documentul unei rușini naționale. Nu e doar o simplă nedreptate nouă, după cele strigătoare la cer, comise prin nepedepsirea crimelor contra umanității din timpul Revoluției și Mineriadelor. Nu e doar o perpetuare a manevrelor lui Dragnea de eternizare a cleptocrației. Nu e doar o adâncire, în justiție, a prăpastiei dintre omul de rând și noii nomenclaturiști apărați de jandarmi și magistrați obedienți, care slujesc castei baronilor roșii ca dulăii lui Orwell păzindu-i pe porcii Fermei Animalelor. E și perpetuarea impunității grupului care a torpilat în ultimii treizeci de ani toate eforturile românești de edificare a democrației.

O clasare mai gravă decât nesoluționarea dosarului Mineriadei

În ciuda bilanțului relativ benign al represiunii declanșate la Mitingul Diasporei, clasarea dosarului 10 august e mai gravă decât nesoluționarea dosarelor Revoluției și Mineriadelor. Căci de aceasta sunt proaspete mărturiile și filmele celor între o sută și două sute de mii de martori oculari. Există munți de probe mai greu contestabile decât cele strânse la începutul anilor 90.

A tolera deci palma aplicată de DIICOT pe obrazul românilor nu-i vizează doar pe magistrații care au refuzat să-și facă datoria și au încercat să mistifice evenimentele. Chiar și o acceptare pasivă a acestei palme naționale ar fi, în sine, o crimă. Nu știu daca românii o vor tolera sau vor declanșa noi și ample proteste, dacă nu și-o nouă revoluție. E bine că zeci de grupuri civice anunţă că vor face demersuri legale pentru contestarea ordonanţei de clasare a dosarului 10 august. Dar e posibil, din păcate, să nu fie de ajuns. E probabil, că mulți să se legene în iluzii.

E plauzibil să creadă în basmul potrivit căruia clasarea nu e "definitivă". Literal vorbind, nu e. Dar acesta e drumul clasic al impunității românești. Se mistifică și se mușamalizează din răsputeri. Apoi, când nu se mai poate mistifica și mușamaliza, se pasează dosarul fierbinte afectând oligarhi de la o instituție la alta, de la un procuror la altul, de la un rechizitoriu defectuos la altul, de la o clasare la alta.

Jocul continuă până când victimele se plictisesc să ceară dreptate. Iar făptașii răsfățați cu pensii speciale mor nu după gratii, ci în patul lor, după ce, împreună cu familiile lor de lux, torționarii de români au mâncat vorace din averea agonisită de români.

Li se va cere responsabililor socoteală și pentru această nouă ticăloșie marca DIICOT. Dar o vor da? Chiar dacă Europa, grevată de propria ei elită, nu se alertează, sunt încrezător că, mai devreme sau mai târziu, o vor da. Căci demnitarii vor sfârși prin a înțelege nu doar infamia faptei săvârșite de procurorii unei instituții ce se cere pe loc desființată, ci și pericolul politic care-i paște personal, dacă nu reacționează adecvat la ea.