Dependenţa Europei de gazul Rusiei

Într-o conversaţie cu editorul ziarului conservator german Frankfurter Allgemeine Zeitung, Angela Merkel a ţinut să sublinieze că „dependenţa Germaniei de importurile de gaz rusesc e mult mai redusă decât a altor ţări europene”.

Potrivit cancelarei, Comisia Europeană ţine seama, în elaborarea politicilor ei faţă de Moscova, de gradele diferite de dependenţă a ţărilor europene de livrările de energie rusească. „Nimănui (în Europa) nu-i e dor de sancţiuni, ele nu sunt un scop în sine, dar... dacă vor deveni inevitabile, vom lua, uniţi, o decizie”, a precizat Merkel, reliefându-şi convingerea că Europa ar fi în stare, la o adică, să se unească şi să adopte politici comune, coerente.

Dar reacţiile uneori divergente la criza ucraineană par a scoate în evidenţă discrepanţe notabile în materie de politică energetică, respectiv posibila ei corelare de tendinţa statelor europene de a se supune sau de a-şi afirma independenţa faţă de Moscova.

Potrivit ziarului Süddeutsche Zeitung, dependenţa cea mai amplă de energie rusească se manifestă în estul şi centrul continentului. Servituţi maxime au bulgarii, balticii şi finlandezii, controlaţi în proporţie de aproape 100 la sută de Gazprom în domeniul aprovizionării lor energetice cu gaz. La mică distanţă de ei se află cehii şi slovacii, ungurii şi slovenii, precum şi austriecii, urmaţi de greci.

Net mai bine stau, la acest capitol, românii, cu o dependenţă de numai 9 la sută şi mai ales croaţii şi spaniolii, ori portughezii, cu zero procente. Relativ bine ori suportabil se poziţionează chiar şi italienii sau germanii (35,36%), pentru ca în culmea fericirii să fie scandinavii, olandezii, britanicii şi irlandezii, cu toţii câtuşi de puţin dependenţi de gazele ruseşti.

Din analiza graficului publicat pe acest subiect de ediţia de vineri a cotidianului bavarez, Süddeutsche Zeitung, reiese, cred eu, în principiu, beneficiul ţărilor situate, nu doar geografic, ci şi cultural, cât mai departe de Moscova. Ele sunt cele mai puţin vulnerabile. Formulat altfel, statele tind să stea cu atât mai bine la capitolul independenţă, cu cât sunt situate mai la vest, ori au optat pentru grafia latină şi convingeri religioase clar delimitate de ale Bisericii ruse.

Pare limpede că, în condiţiile unei confruntări cu Rusia, care e şi valorică, nu doar politică, pe tema democraţiei, a dreptului internaţional, a dreptului Ucrainei la autodeterminare şi independenţă, servituţile energetice europene sunt extrem de pernicioase. Clar e, că, aşa cum s-a reliefat şi în timpul crizei georgiene, din 2008, aceste dependenţe şi servituţi trebuie reduse drastic şi rapid, în interesul libertăţii continentului, între altele printr-o substanţială restrângere a consumului, dar şi prin recursul la gaze de şist, ori la importuri de gaze lichide din SUA, Canada şi Quatar.

Dar ar fi eronat să se creadă că dependenţa energetică de Rusia ar fi decisivă în privinţa atitudinii europenilor faţă de Moscova. Dacă aşa ar sta lucrurile, în actuala criză ucraineană polonezii ar manifesta net mai puţină înţelegere faţă de Vladimir Putin decât germanii. Or, în realitate, e vice-versa.