De la Apollo 11, la noua cursă spaţială

Entuziasmul faţă de explorarea spaţiului de către om este în creştere. Este provocată de noi actori comerciali, de noi cereri legate de reţelele de telecomunicaţii şi noi ţări iau parte la această competiţie. Este vorba de asemenea de setea de resurse şi de o comunitate ştiinţifică şi umanitară în expansiune, care are nevoie de date spaţiale pentru a observa planeta noastră.

Bun venit la "new space"

Toate acestea nu constituie o noutate. Dar oameni de ştiinţă şi ingineri, politicieni şi reprezentanţi ai industriei vorbesc despre o nouă eră spaţială, câteodată despre "Space 4.0."

Este o mantră, un îndemn la acţiune, un soi de slogan publicitar, având înţelesul că explorarea spaţiului de către om trebuie să câştige viteză.

Noi interese comerciale

Agenţiile guvernamentale au coloaborat multă vreme cu firme comerciale în domeniul tehnologiei spaţiale. Agenţii cum ar fi NASA în SUA sau Agenţia Spaţială Europeană (ESA), la care participă 22 de ţări, JAXA din Japonia sau Roscosmos din Rusia. În fapt, modulul lunar al misiunii Apollo 11, cu ajutorul căruia au aselenizat astronauţii Neil Armstrong şi Buzz Aldrin, a fost construit de firma Grumman  Corporation din New York. Numai că, în epocă, Grumann lucra sub egida guvernamentală. Iar NASA era proprietara tehnologiei.

Acum lucrurile s-au schimbat. Companii cum ar fi SpaceX, Blue Origin sau  Rocket Lab - pentru a numi doar câteva - proiecteză, construiesc şi lansează propriile lor rachete.

Unele sunt doar rachete purtătoare, dar unele companii construiesc şi încărcătura, cum ar fi sateliţi, provizii şi echipamente,

SpaceX, de exemplu, este pe cale să lanseze 12,000 de sateliţi proprii în orbită, pentru a alcătui o reţea spaţială de telecomunicaţii în bandă largă care să cuprindă întreaga planetă. Proiectul denumit Starlink este un bun exemplu pentru noua cursă spaţială în curs.

Inginerii care lucrează la acest proiect sunt supuşi unor mari presiuni din partea şefului companiei SpaceX, Elon Musk, care la rândul său este supus unor mari presiuni din partea concurenţilor de la OneWeb. Această companie urmăreşte să dezvolte o reţea proprie în bandă largă, bazată pe 600 de sateliţi.

Piaţa globală

În 2018, Marea Britanie a construit mai mulţi sateliţi decât orice ţară cu excepţia SUA. În Scoţia, unde universităţile şi mediul de afaceri cooperează foarte strâns, au apărut noi jucători în domeniul spaţial, cum ar fi Clyde Space şi Alba Orbital. Poate că Regatul Unit nu ştie ce urmăreşte exact prin Brexit. Dar ştie că doreşte să controleze 10 la sută din piaţa spaţială mondială până în anul 2030.

Şi Portugalia are ambiţii spaţiale. Ţara vrea să construiască sateliţi pe care să-i lanseze pe orbită din Insulele Azore.

Pe aceeaşi listă se află companii şi agenţii din India, China, Israel, Australia, care vor să preia segmente de la jucătorii tradiţionali, de la rachete la rampe de lansare.

Cine nu a fost pe lună?

Vreme de decenii lista ţărilor care au ajuns pe lună cuprindea doar două: Uniunea Sovietică şi SUA. Şi numai astronauţi din SUA au păşit pe satelitul natural al pământului. Acum noi jucători şi-au făcut intrarea pe teren. China a devenit prima ţară care a reuşit să expedieze un vehicul spaţial pe "faţa întunecată a lunii" în ianuarie 2019. Acel vehicul a fost lansat la bordul unei rachete chinezeşti. La rând vine India. Planul său de a lansa o misiune teleghidată pe lună în săptămâna când se împlinesc 50 de ani de la misiunea Apollo 11 nu este o coincidenţă. Şi India îşi construieşte rachete proprii.

Nu trebuie uitate în context nici Coreea de Nord şi nici Republica Islamică Iran. Dacă pot construi rachete balistice, pot construi şi rachete spaţiale. În mod ciudat, singura ţară care este relativ tăcută în privinţa explorării spaţiale în scop comercial este Rusia.

Ştiinţa în spaţiu

Staţia orbitală ISS este un exemplu de colaborare ştiinţifică internaţională din 1998 şi a fost până acum cruţată de presiuni comerciale. Dar şi aici adie un vânt al schimbării. Preşedintele SUA, Donald Trump, a declarat că doreşte ca NASA să cedeze din domeniul său de activitate în beneficiul unor companii industriale. El vrea ca ISS şi de fapt întreg spaţiul să fie condus ca o afacere. Este grabă mare în noua cursă spaţială şi Trump ştie asta. Asistăm la o nouă febră a aurului. Există minerale şi resurse care pot fi exploatate pe asteroizi şi primii sosiţi vor beneficia de ele.