De ce se tot scumpeşte gazul?

Preţurile ţâşnesc în sus de când economiile naţionale ale celor mai industrializate ţări şi-au repornit motoarele după prăbuşirea consemnată în 2020, ca urmare a pandemiei de coronavirus. Cererea mare pentru mărfuri şi bunuri împinge în sus la nivel global, de câteva luni, preţul la producător, iar preţurile la consumator cresc şi ele cu oarecare întârziere. Lanţurile internaţionale de aprovizionare sunt tensionate, şi există o penurie de nave şi containere de transport pe rutele comerciale globale. În numeroase ţări lipsesc de asemenea sute de mii de şoferi de camion, nu doar în Marea Britanie post-Brexit.

Dar înainte de toate, preţurile în creştere ale energiei catapultează preţurile la producător şi consumator spre înălţimi fără precedent. Mai ales gazul se scumpeşte începând din ianuarie 2020. Pe piaţa virtuală Title Transfer Facility (TTF) din Olanda, una din cele mai importante din lume, preţul gazului pe Megawatt / oră (MWh) a crescut de la 17 euro pe 4 ianuarie 2021, la 65 de euro în prezent. Este o creştere-record de mai bine de 320 la sută. Spre comparaţie, preţul mediu multianual normal este între 15 şi 20 de euro.

Calcule complicate

Totuşi, comparaţiile sunt cam complicate în cazul gazului natural. Fiindcă pe pieţele-spot, unde gazul îşi schimbă proprietarul pe termen scurt, creşterea preţului pare mai puţin dramatică. Acolo, ce-i drept, preţul s-a dublat în intervalul ianuarie-august, dar această creştere e mai puţin exponenţială decât la bursă, unde gazul s-a scumpit cu 450 la sută în interval de un an.

Dar indiferent pe ce bază se tranzacţionează gazul, se calculează valoarea şi se compară evoluţia preţurilor, această resursă devine tot mai scumpă pentru industrie şi consumatorii privaţi şi orice nouă scumpire înseamnă doborârea unui nou record.

"Nu a existat niciodată o asemenea scumpire a gazului în interval de timp atât de scurt", a declarat expertul Fabian Huneke din cadrul firmei de consultanţă Energy Brainpool pentru publicaţia economică germană Handelsblatt. Gospodăriile private sunt ameninţate să plătească, potrivit Oficiului de Protecţie a Consumatorului, cu 150 până la 200 de euro mai mult dacă trebuie să se încălzească cu gaz în iarna ce vine.

Industrie energofagă şi scumpirea emisiilor de CO2

Dar cea mai mare problemă o au clienţii industriali care sunt dependenţi de gaz. Industria chimică este o mare consumatoare a acestei surse fosile de energie. Mai bine de o treime din consumul industrial de gaz revine acestei branşe. La care se adaugă siderurgiştii care au nevoie de gaz pentru producţia de oţeluri speciale.

"Şi pe termen lung, consumatorii trebuie să se aştepte ca încălzirea cu petrol şi gaz să devină mai scumpă în Germania, fiindcă preţul naţional de CO2 pentru carburanţi fosili va creşte anul următor cu peste 100%", a avertizat expertul în materie de energie Thorsten Storck. "Aceste costuri vor fi transferate de distribuitorii de gaz către clienţi", a mai adăugat el.

Consumatorii suferă, Putin profită

Un motiv important pentru scumpirea galopantă a gazului este enorma cerere din Asia, unde nu doar economia Chinei s-a relansat după primul an al pandemiei. Între timp navele cu gaz lichefiat (LNG) din SUA se îndreaptă mai degrabă către Shanghai sau Osaka, fiindcă acolo preţul este mai bun decât în Europa.

Această evoluţie este bineînţeles pe placul gigantului energetic rusesc Gazprom şi aliaţilor politici de la Kremlin. Nicio altă ţară nu profită mai mult de preţurile în creştere decât Rusia lui Vladimir Putin. Politicianul ecologist german Oliver Krischer crede că Rusia este factorul central pentru această scumpire a gazului. Rusia exportă în acest an cu 20 la sută mai puţin gaz în Germania. În opinia sa, "penuria este artificală", fiindcă exporturile de gaz rusesc tocmai au crescut enorm în Turcia sau China, de exemplu.

"Cel puţin jumătate din preţul crescut la gaz trece în contul Gazprom şi al lui Vladimir Putin. Acesta este şi un acompaniament tactic pentru forţarea dării în exploatare a gazoductului Nord Stream 2", a explicat Krischer.

Rezervoarele sunt mai goale decât în mod normal

Germania riscă să devină şantajabilă în privinţa aprobării care încă întârzie pentru darea în exploatare a noii conducte prin Marea Baltică. În mod normal, aprovizionarea ţării cu gaz pe timp de iarnă este garantată prin conductele existente, dacă şi capacităţile de stocare sunt pline. Dar anul acesta ele nu sunt chiar pline.

Mai ales capacităţile de stocare germane controlate de Gazprom, care reprezintă un sfert din total, sunt practic goale. Şi "nu există indicii că situaţia se va schimba în următoarele luni", a afirmat Krischer. "Dacă în februarie vremea va fi cu adevărat geroasă, depozite importante vor fi goale şi Nord Stream 2 nu va fi dat în exploatare, pot apărea penurii la nivel regional. Atunci locuinţele vor rămâne neîncălzite şi termocentralele pe gaz îşi vor sista producţia", a avertizat el.

În prezent capacităţile de stocare a gazului la nivelul UE sunt umplute în proporţie de 71 la sută. În Germania gradul lor de umplere este de 64 la sută. Consumul de gaz va creşte pe măsură ce vremea se va răci. Şi pentru a ajunge la nivelul normal de 90 la sută umplere, operatorii capacităţilor de stocare vor trebui să cumpere gaz înainte de a intra în iarnă, la preţul actual, foarte ridicat. Iar cererea sporită va face ca preţul să crească în continuare accelerat.