De ce numai oamenii pot spune povești bune

Cu toții spunem povești. De la picturi rupestre la hieroglife, proză și poezie, cântec și dans până la filme și imagini generate de computer. Studiile arată că vorba rostită este, însă, esențială pentru existența umană. Povestirea orală este fundamentul comunicării dintre oameni și creează conexiunea între ei.

Povestirea transmite informații despre strămoși și obiceiuri sociale de-a lungul generațiilor și culturilor diferite, celebrează excelența sau împărtășește amintirea spaimelor.

„Povești se spun cam peste tot. Publicitatea spune povești. Când explicăm lucruri copiilor în clasă. Când se scuză că au întârziat la școală, copiii spun povești. Cu cât sunt mai bun povestitori, cu atât se descurcă mai bine. Politicienii sunt și ei povestitori, altfel nu ar fi aleși", este de părere britanica de origini indiene Chitra Soundar, autoare de cărți pentru copii.

O povestitoare înnăscută

Există diferite forme de povestire: orală, scrisă, digitală sau vizuală. Povestirea orală, dusă prin voce și gesturi, are mii de ani. Cuvântul vorbit în povestirea orală se poate ambala și sub formă de poezii, cântece și chiar dansuri.

Chitra Soundar a început să-și dezvolte abilitățile de a povesti la vârsta de patru sau cinci ani. Provine dintr-o familie de povestitori. „Mama mea este dramaturg pentru teatru de improvizație. Bunica mea obișnuia să ne povestească o mulțime de povești". Așa se face că a câștigat primul premiu de povestire la școală, la șapte ani. Pe atunci obișnuia să le spună povești verișoarelor și verișorilor ei, astăzi publicul ei este format în principal din copii de vârstă școlară, în biblioteci și la diverse evenimente literare, în Marea Britanie și în străinătate. Deseori spune povești pe care le-a auzit în copilărie de la bunica ei indiană. „Sunt povești cu tâlhari dar sunt despre bine și rău, despre corectitudine și egalitate”.

Soundar a și scris povești pentru copii, în care explică fenomenele naturale sau schimbările climatice dar îi și ajută să înțeleagă cum pot fi gestionate conflictele.

„Pentru mine, povestirea este un mod de a aborda viața. Ca autoare de cărți pentru copii, cele mai multe dintre poveștile pe care le scriu și le spun provin dintr-o lume plină de speranță, pe care dorim să o creăm pentru această generație și pentru următoarea".

O artă structural umană

Chitra Soundar este convinsă că povestirea ca formă de artă va supraviețui în era digitală. Se schimbă doar mijloacele prin care se transmit poveştile: „Animația este povestire. Este doar o tehnologie diferită. Fie că suntem pe TikTok sau Facebook sau că scriem o scrisoare, tot spunem povești. Folosim doar tehnologii diferite pentru a face acest lucru. Nu cred că narațiunea se va schimba. Se va adapta la formatele existente. Își va modifica lungimea".

De neînlocuit la povestirea orală este legătura umană dintre narator și public. Rămâne o experiență intimă, indiferent dacă are loc într-o sală mare, într-un grup mic sau chiar la o petrecere în pijama, consideră Soundar, într-o discuție cu DW. Nici măcar cărțile audio nu îi pot ține pasul.

Scriitoarea și naratoarea indiano-britanică își răsfață nepoții cu povești la culcare: „Stingem luminile și inventăm o poveste în întuneric. Este o experiență pe care nici un instrument digital nu o poate înlocui. Pentru că povestea inventată din mers aduce amănunte care plac copiilor, pentru că ne implicăm familia și cultura atunci când inventăm povești”. Iar oamenii nu se vor opri niciodată din a face așa ceva, spune Soundar, care a lucrat în industria tehnologiei înainte de a deveni scriitor și povestitor cu normă întreagă.

Boților le lipsește sufletul

Ar putea fi vreodată, într-un interval de timp perceptibil, inteligența artificială, capabilă să producă texte și chiar povești, să îi depășească pe povestitorii umani? La această întrebare, răspunsurile se învârt în jurul lui ChatGPT - un prototip al unui chatbot cu inteligență artificială dezvoltat de compania OpenAI. Lansat în noiembrie 2022, acesta generează automat texte pe baza datelor acumulate din manuale, ziare, site-uri web și alte articole.

Deoarece răspunsurile ChatGPT nu sunt creații originale ale minții umane, nu sunt protejate prin drepturi de autor, se pot folosi în mod liber rezultatele fără a cere permisiunea sau a cumpăra o licență. Cu toate acestea, conținutul generat poate conține secvențe de proprietate intelectuală protejate, cum ar fi texte sau imagini copiate din alte surse. Acest lucru face din chatbot un generator discutabil pentru creativitate sau originalitate.

„O prietenă din Silicon Valley mi-a trimis un e-mail și mi-a cerut părerea despre ce se întâmplă. Dacă eu, ființă umană, aș copia toate aceste idei și aș scrie o poveste, ar fi plagiat”. În plus, adaugă Soundar, acestor povești scrise de inteligența artificială le lipsește sufletul. Este ferm convinsă că roboții nu vor putea scrie povești la fel de bine ca oamenii. Și crede că este „o nebunie care vine și pleacă”. A citit recent despre o revistă de povestiri care a primit aproximativ 10.000 de propuneri scrise de chatboți. Toate au fost respinse de juriu. "Pentru că nu au sens. Nu îți mișcă sentimentele. Nu te fac să râzi, să plângi și să cânți, nu te fac să relaționezi cu ei".