Analiză: De ce nu doboară România dronele rusești din Deltă?

Ministerul Apărării Naționale asigură populația că nu a existat niciun pericol în perioada în care drona rusească a traversat spațiul aerian autohton. Dar dacă ar fi existat un pericol ce-ar fi făcut? În cât timp ar fi reacționat? Ce s-ar fi întâmplat dacă drona ar fi căzut pe casele unui sat din Deltă? Această încremenire a României dă apă la moara Rusiei, care își extinde fără teamă terenul de joacă în statele NATO. Tactica Moscovei e să-i sperie pe oameni, să-i facă să simpatizeze cu dușmanul, să-i convingă că susținerea Ucrainei nu e cea mai bună soluție. Rușii nu vin doar cu drone, ci și cu tot arsenalul propagandistic.

În Legea privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor Ministerul Apărării Naţionale se precizează la Art. 15 că militarii români pot face uz de armamentul din dotare inclusiv „împotriva dronelor și a echipamentelor radioelectrice utilizate pentru comiterea unui act ostil”. La Art. 16, Aliniatul 1, apare clarificarea că folosirea armelor se poate face „numai după ce s-a făcut somația legală”, dar la Aliniatul 4 se permite folosirea armamentului și fără somație, „dacă lipsește timpul necesar pentru executarea acesteia”. Mai detaliat, la Aliniatul 6 se subliniază că „în cazul folosirii armelor sau a dispozitivelor militare împotriva dronelor, focul se execută până la oprirea sau imobilizarea acestora”.

Deci, legea permite distrugerea dronelor inamice dacă sunt „utilizate pentru comiterea unui act ostil”. Faptul că MApN a decis să lase drona rusească să-și facă turul deasupra țării are o singură explicație: pentru liderii Armatei, această dronă a fost trimisă din amiciție, nu cu scopul să-i intimideze și să-i sperie pe cei care o văd, ci din greșeală.

E adevărat, pe de altă parte, că  șeful Statului Major General, Gheorghiță Vlad, s-a plâns la începutul acestui an că legislația autohtonă nu permite Armatei să riposteze imediat și că e nevoie de modificarea celor patru mari legi care definesc obligațiile și drepturile militarilor: Legea Apărării Naționale, Legea de funcționare a MApN, Legea privind Regimul Munițiilor și Legea combaterii aeriene. Drona e încadrată la „aeronavă fără pilot”, zice șeful Statului Major General, iar militarii trebuie să respecte aceleași reguli ca în cazul avioanelor, „să se ridice serviciul de poliție aeriană, avionul să dea semnale că s-a încălcat teritoriul sau spațiul aerian național. Și sunt patru – cinci etape.(…) Drona respectivă bineînțeles că n-o să răspundă la toate alea, că nu e un pilot care să vadă”. Drona ar trebui încadrată la muniție, din punctul de vedere al generalului Vlad.

În Legea Regimului Armelor drona e „orice vehicul terestru, aerian, acvatic sau subacvatic capabil să navigheze autonom, folosind pilotul automat, sau care poate fi controlat printr-un echipament radioelectric de comandă la distanță”.

Pentru a putea răspunde prompt oricărei agresiuni, inclusiv apariția dronelor pe teritoriul țării, ar fi nevoie de declararea unei stări excepționale, de asediu sau de război susține generalul Gheorghiță Vlad: „ Armata României nu poate să opereze sistemele de armament în afara obiectivelor militare sau a terenurilor de instrucție”. Potrivit  Articolului 8 din Legea Munițiilor: „Folosirea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război, pentru instruire de către personalul Ministerului Apărării Naţionale, este permisă doar în poligoanele destinate şi amenajate special pentru categoria respectivă de armament, omologate şi autorizate în acest scop”.

Legislația autohtonă care ar trebui să definească în ce condiții și cum trebuie apărată țara e neclară, întortocheată, făcută cumva împotriva militarilor români. Puse una lângă cealaltă, cele patru legi definitorii par scrise intenționat criptic. Sunt niște portițe care i-ar lăsa pe militari să acționeze, dar altele i-ar putea trimite în fața instanțelor. Totul e riscant. Există permanent intenția legiuitorului de a-l ține departe pe soldatul român de incidentele nefaste, fiindcă textele de lege sunt scrise doar pentru vremuri de pace. Cu un război la graniță însă, devin inutile. Sunt atât de multe interdicții, încât până se trezește cineva la București să ia vreo decizie, inamicul ajunge la porțile guvernului, fără multe piedici. Unii militari spun neoficial că, de fapt, dronele pot fi doborâte, dar că e prea costisitor, că doar nu o să folosească România rachete scumpe să nimicească dronele ieftine. Dar ucrainenii cum se descurcă? Ei cum reușesc să doboare tot timpul ploaia de drone rusești?

Deși războiul a început de aproape trei ani, parlamentul autohton nu a vrut să modifice nici una din legile esențiale ale apărării. Din lene sau din nepăsare, parlamentarii îi lasă pe ruși să se joace la Gurile Dunării. Premierul Marcel Ciolacu spune calm că dronele rusești vor continua să treacă pe la noi, generalul Nicolae Ciucă, șeful Senatului, nu a fost deloc interesat de felul în care România poate răspunde inamicului, iar președintele Klaus Iohannis s-a ocupat, așa cum au făcut adesea liderii români în istorie, doar de partea retorică a problemei.