De ce nu a vrut Ciolacu să aibă un comisar important la UE?

Cu toate că România are la graniță războiul și Marea Neagră, spațiul pentru care se luptă rușii, și cu toate că Bucureștiul i-a ajutat mult pe fermierii ucraineni punându-le toată infrastructura la dispoziție, Bucureștiul nu a reușit să obțină un fotoliu relevant de comisar european. I-a lipsit capacitatea de negociere? Nu a vrut mai mult? Nu are oameni pregătiți pentru o funcție mai grea? 

România a primit comisariatul Oameni, Competențe și Pregătire, domeniu care va avea în centru educația. La nivel Uniunii Europene, educația e unul dintre domeniile unde decizia principală aparține statelor membre și în care forurile europene au un rol secundar. Poate că acest fotoliu ar fi fost relevant dacă România ar fi trimis pe cineva cu adevărat cunoscut pentru rezultate în acest domeniu. De fapt, reprezentanta țării în executivul UE, Roxana Mînzatu, va avea atribuții culese de la alți comisari în urma refacerii structurii Comisie Europene: în ce privește educația, însă, nu are nici experiență, nici competențe. Ca recompensă pentru acest fotoliu lipsit de anvergură, Mînzatu a devenit și vicepreședintă a Comisiei Europene.

Roxana Mînzatu are 44 de ani și este de la 20 de ani membră PSD. Tenacitatea și loialitatea au propulsat-o foarte sus. S-a ocupat de fonduri europene la Ministerul Integrării și în instituții care făceau punte între public și privat încă de la 24 de ani. I-a ajutat tot timpul pe primarii social-democrați să obțină fondurile de care aveau nevoie și i-a îndrumat pe clienții partidului să aleagă scurtăturile cele mai eficiente. A stat alături de Liviu Dragnea și de Viorica Dăncilă și a făcut tot ceea ce trebuie pentru a rămâne pe poziții și pentru a prinde următoarea trambulină. A fost mereu ascultătoare și nu a ieșit din rând, calități primare pentru un politician român care vrea să răzbată. Hărnicia și smerenia au fost preluate de liderii autohtoni din mănăstirile ortodoxe, cu singura deosebire că smerenia în cazul partidelor trebuie să fie față de șef, oricine ar fi el. 

Roxana Mînzatu are experiență politică din instituțiile publice prin care a trecut.  A fost membră în Consiliul Județean Brașov încă de când își făcea masterul în Integrare Europeană la una din universitățile private care dau diplome pe bandă rulantă. Imediat apoi, a primit funcția de subprefect al județului. A urmat fotoliul de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene și poziția cheie de șefă a Agenției Naționale pentru Achiziții Publice. Aici și-a dovedit cu adevărat abilitățile de relaționare și glisare între ceea ce trebuia să facă și ceea ce a putut face pentru partid și clientela lui. Fiindcă toate dovezile de atașament față de PSD nu au fost suficiente, înainte de alegerile europarlamentare, potrivit declarației sale de avere, a împrumutat partidul cu 30.000 de euro, mai mult decât veniturile ei pe anul trecut. Ar putea fi vorba despre taxa neoficială pe care partidele românești o cer de la candidații eligibili în parlamentul autohton sau în cel european. Sunt fenomene nescrise, dar bine cunoscute, așa cum este și cotizația lunară a europarlamentarilor români pentru partidele lor. 

Premierul Marcel Ciolacu a propus-o pe Roxana Mînzatu după ce președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen le-a cerut statelor să trimită și propuneri de femei. Bucureștiul îl recomandase în primă instanță pe europarlamentarul PSD Victor Negrescu, dar în cele din urmă a acceptat-o pe Mînzatu, fiindcă șefa executivului de la Bruxelles promisese paritate în selecția comisarilor.

Sigur, Marcel Ciolacu și PSD ar fi putut recomanda pe cineva cu mai multă competență în domeniu, dar partidul are nevoie de oameni loiali și recunoscători. Acesta e și motivul pentru care România nu a propus pe cineva cu mai multă portanță, un profesionist recunoscut în domeniul economiei, cum promisese premierul, sau un specialist în relații internaționale și diplomație, care să se ocupe de coeziune, integrare și viziunea de viitor a proiectului european. 

Marcel Ciolacu a preferat un fotoliul fără anvergură pentru România, poate pentru că social-democrații preferă dublu sens pe mai departe. Și cu Estul, și cu Vestul. Și cu chinezii în afacerile strategice , și cu americanii. Totul ca România să se scalde în ape călduțe.