Datoria Moldovei la gaze - o afacere profitabilă

Republica Moldova rămâne dependentă energetic de Federația Rusă, iar scandalurile din ultimii ani de la Moldovagaz au demonstrat că există interese din interior în legătură cu profitul pe care îl aduce gazul rusesc.

Șahul monopolistului

Gazprom deține 50% din întreprinderea mixtă moldo-rusă Moldovagaz, 35,33% revenindu-i Guvernul Moldovei, 13,44% - administrației de la Tiraspol, iar restul de 1,23% unor mici acționari. Actualmente, concernul rus este practic unicul furnizor de gaze naturale în țară, livrând Republicii Moldova în 2016 aproximativ trei miliarde metri cubi de gaze. Această afacere a fost mereu profitabilă, deoarece R. Moldova nu are alternativă, iar din cauza neînțelegerilor cu Tiraspolul, dar și a nenumăratelor greșeli manageriale, începând cu 1992, Chișinăul a început să acumuleze datorii față de Gazprom, care au ajuns astăzi la 6,5 miliarde de dolari. Aceste datorii au fost mereu un măr al discordiei și un instrument de șantaj pe care concernul rus îl folosea ca să-și menţină monopolul.

Subiectul datoriei istorice a revenit în discuție la începutul anului, când președintele R. Moldova, Igor Dodon, aflat în vizită oficială la Moscova, s-a întâlnit cu Vladimir Putin și cu șeful Gazprom, Alexei Miller. Atunci, Dodon a spus că Chișinăul are pregătită o schemă de restructurare a datoriei la gaz. După aceea subiectul a mai fost abordat în cadrul vizitei la Chișinău a șefului adjunct al Gazprom, Valerii Golubev. Potrivit propunerii, Moldova este pregătită să plătească partea sa din datorie, iar datoria transnistreană, de 5,8 miliarde USD, să şi-o asume Tiraspoltransgaz. Totuși, această schemă nu le-a fost pe plac rușilor, iar Golubev a declarat că acceptă doar plata integrală, fără a face diferențiere de unde s-a acumulat datoria. Astfel, Rusia a confirmat că nu dorește să soluționeze problema, menținând astfel pârghiile de influență asupra Chișinăului, chiar cu prețul nerecuperării banilor datorați.

Victor Parlicov, expertul în energetică de la „IDIS Viitorul”, este de părere că datoriile Chișinăului față de Gazprom s-au format din cauza managementului prost al Moldovagaz, iar schema prin care gazele naturale se livrează în regiunea transnistreană va duce la acumularea și creșterea în continuare a acestor datorii.

„Care a fost motivul datoriilor? În primul rând mecanismul de acumulare a acestor datorii se bazează pe faptul că Moldovagaz procură gaz atât pentru malul drept, cât și pentru cel stâng al Nistrului. Astfel, teritoriul transnistrean nefiind controlat, nu achită absolut nimic pentru gazul consumat, de aceea aceste datorii se acumulează în continuare. De ce s-a mers pe această cale? Nouă ni se spunea: „Doar sunteți o țară? Doar nu recunoașteți Transnistria ca entitate separată? Și, atunci, trebuie să procurați gaze pentru toată țara”. Chișinăul a mers pe această logică vicioasă, deoarece Moldova nu era obligată să procure gaz și pentru Tiraspol. La aceasta se adaugă și managementul vicios al companiei Moldovagaz. Noi avem o întreprindere care are datorii doar de aproximativ de 500 de milioane de dolari față de Gazprom, dintre care 200 de milioane sunt recuperabile. Și atunci apare problema – unde sunt 300 de milioane de dolari? Astfel, în condițiile în care cetățenii achitau tarifele la gaze, nu este corect de pus pe seama oamenilor această datorie, care a fost acumulată din cauza deturnării de fonduri de la Moldovagaz. Banii au fost cheltuiți prin off-shore-uri și pe anumite plăceri şi nu au fost achitate în conturile concernului rus”, a declarat expertul pentru DW.

Finanțarea separatismului

Din 1992 şi până în prezent regiunea din stânga Nistrului consumă gazul rusesc gratuit, crescând datoria Moldovagaz. Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol nu și-au manifestat niciodată preocuparea faţă de datoria care crește pe zi ce trece şi nici concernul rus nu a pus presiune pe Transnistria. Totodată, prețul la gaze în regiunea transnistreană pentru consumatori este unul mai mic, iar autoritățile separatiste folosesc în scopuri propagandistice acest instrument. Mai mult ca atât, nici rușii nu se arată preocupați de gazele consumate de Tiraspol. Vicepreședintele Gazprom, Valerii Golubev, a declarat că nu va schimba actuala schemă de livrare a gazelor spre R. Moldova, iar relația dintre Moldovagaz și Tiraspoltransgaz este una bună și fiecare companie își îndeplinește funcțiile.

Sergiu Tofilat, expert în energetică, consideră că prin actualele scheme contractuale, atât Gazprom, cât și autoritățile de la Chișinău finanțează regimul separatist de la Tiraspol, banii fiind încasaţi de Tiraspoltransgaz și transferați la bugetul regiunii, în loc să fie achitați către Moldovagaz.

„Rusia nu le dă bani direct Transnistriei, dar în schimb le dă gaz pe gratis. Vânzând acest gaz consumatorilor din regiune, inclusiv nouă sub formă de energie produsă de centrala electrică MoldGRES, Tiraspolul colectează banii ca să finanțeze regimul separatist. Am consultat bugetele Transnistriei în perioada 2006-2016 și am constatat că 35% din cheltuielile bugetare sunt acoperite din acumulări din vânzarea gazului. Mai mult, întreprinderile care activează în regiune beneficiază de gaz ieftin, iar producția o vând la prețuri de piață. Deci, pot spune că Gazprom folosește Moldovagaz pentru a legaliza finanțarea separatismului. Totodată, cel mai mare consumator de gaze din stânga Nistrului este centrala electrică MoldGRES, care produce energie şi pentru R. Moldova. Până în anul 2014, centrala primea gaz direct de la Tiraspoltransgaz şi vindea energie electrică fără intermediari către operatorii din R. Moldova. Noi achitam facturile pentru energie electrică la operatorii noştri, aceștia plăteau costul energiei către MoldGRES, iar ultima achita costul gazului către Tiraspoltransgaz, iar de acolo banii ajungeau tot în bugetul transnistrean”, a menționat în exclusivitate pentru DW, Sergiu Tofilat.

„Moldovagaz” – o vacă de muls

De la începuturile existenței sale, cele 35% ale statului din Moldovagaz au fost mereu atractive pentru clasa politică moldovenească, iar scandalurile legate de schemele de spălare de bani și de fraude au fost vociferate de experții de la Chișinău. În luna noiembrie 2015, Procuratura Generală a efectuat mai multe percheziții la sediile Moldovagaz și Chișinău-gaz, precum și la domiciliile directorilor celor două companii - Alexandr Gusev și Constantin Cuiumju. Acţiunile s-au desfășurat în cadrul a două cauze penale, iniţiate pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu, spălării de bani şi practicării ilegale a activităţii de întreprinzător. După acest scandal, șeful de la Moldovagaz a fost demis din funcție, iar aproape doi ani compania a activat fără manager.

Situația s-a complicat și mai mult după ce, în cadrul şedinţei Consiliului de observatori al Moldovagaz din 9 februarie 2017, a fost aprobată noua conducere a întreprinderii. Astfel, noul președinte al Consiliului de administrare a devenit ministrul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, Vasile Botnari. În opinia experților de la Chișinău, această numire a însemnat că Partidul Democrat din Moldova (PDM) a preluat controlul asupra companiei, deoarece Botnari este cunoscut ca persoană apropiată actualului lider PDM, Vlad Plahotniuc.

„Nimeni nu vrea să rezolve problema Moldovagaz. Primul motiv este că se pot fura bani din această companie. Al doilea este folosirea companiei ca instrument administrativ în campania electorală pentru PDM. Dacă e să mă refer la scheme, chiar din primele zile de la venirea în funcție a lui Botnari, acesta a declarat că sunt necesare investiții în repararea rețelelor de gaze. Schemele de achiziții prin off-shore-uri sunt deja cunoscute, iar faptul că la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, instituție care e menită să monitorizeze activitatea Moldovagaz, a fost numit Tudor Copaci, un apropiat al PDM, mă face să cred că se vor închide ochii la aceste delapidări. Aceste cheltuieli nejustificate vor fi băgate în tarife, care ulterior vor fi achitate de cetățeni”, susține Sergiu Tofilat.

Alternative energetice

O alternativă pentru rezolvarea problemei dependenței R. Moldova de gazele rusești a fost inaugurarea cu fast a gazoductului Iași-Ungheni. Cu toate acestea, fără cel de-al doilea tronson Ungheni-Chișinău, R. Moldova nu va putea beneficia de această sursă. Odată cu finalizarea acestui proiect, Chișinăul va putea negocia la rece cu Gazprom, inclusiv achitarea datoriei istorice și asigurarea securității energetice a țării.

„R. Moldova are mai multe soluții de rezolvare a problemei gazelor. În primul rând, sperăm că gazoductul de interconexiune cu România va fi finalizat cât mai rapid, deoarece Moldova nu are o alternativă și soluție de moment de a ieși de sub influența F. Ruse. Prelungirea gazoductului până la Chișinău ne va da posibilitatea să procurăm gaze și din altă parte. O altă soluție ar fi dezvoltarea energiei regenerabile, însă care nu ne va rezolva definitiv problema. Un al treilea aspect ține de partea juridică dintre Moldova-Moldovagaz-Gazprom, precum și negocierile contractuale cu Moscova. Sigur că ne va fi greu, deoarece Rusia folosește pârghiile economice pentru a-și atinge scopurile politice, iar noi am putea fi puși în situația să facem anumite cedări pe alte segmente”, a declarat în exclusivitate pentru DW, Alexandru Fală, expertul Centrului Analitic Independent „Expert Grup”.

Reamintim că Daniel Ioniță, ambasadorul României la Chișinău, s-a arătat convins, într-un interviu pentru DW, că gazoductul Iași-Chișinău va fi finalizat în 2018, iar la începutul lui 2019 va fi dat în exploatare.