Dansul săbiilor şi zăngănit de arme

Contrastul nici nu putea fi mai mare: Donald Trump dansează dansul săbiilor în Arabia Saudită, un dans al războiului, cum i-a explicat regele Salman preşedintelui american. În schimb în Iran, oamenii dansează relaxaţi pe străzi. Celebrează victoria fulminantă a reformatorului moderat Hassan Rohani la alegerile prezidenţiale şi eşecul lui Raissi.  

În ciuda, sau poate tocmai datorită dansului războiului, şi în monarhia petrolului e sărbătoare. Pentru că prin discursul său de la sfârşitul săptămânii, Donald Trump a făcut un viraj în politica americană faţă de lumea arabă în general şi faţă de Arabia Saudită în particular. Nu doar că atitutidea critică a administraţiei Obama faţă de Riad a luat sfârşit acum, dar în acelaşi timp, adversarul geostrategic, Iranul, a fost declarat oaia neagră, care trebuie izolată, la fel ca pe vremea administraţiei Bush. Pentru eventualitatea în care izolarea nu ajunge, Trump are în geantă pentru gazdele sale arme în valoare de 110 miliarde de dolari, o afacere de dimensiuni istorice. 

O viziune pacifistă ar fi însemnat alt tip de discurs

Ironie amară: tocmai în ţara de origine a atentatorilor de la 11 septembrie, Trump ameninţă exclusiv Iranul ca susţinător al terorismului. Nu se aminteşte faptul că gazdele sale din Golf au oferit sprijin major "Statului Islamic" şi altor jihadişti prin bani şi arme, aşa cum a explicat fostul vicepreşedinte SUA, Joe Biden, în toamna anului 2014 în faţa studenţilor de la Universitatea Harvard. 

Trump a vorbit în discursul său despre "O viziune a păcii, securităţii şi bunăstării în regiune". Dacă într-adevăr ar avea această viziune, discursul său ar arăta altfel. În contextul concurenţei geostrategice între Iran şi Arabia Saudită, nu se aude niciun cuvânt al moderaţiei, al unei balanţe. Dimpotrivă, preşedintele SUA preferă confruntarea. Chiar dacă a dedicat aproape o treime din discursul său Iranului, preşedintele SUA nu a menţionat deloc direcţia în care s-a votat la Teheran. Sigur că şi Rohani este un om al sistemului. Dar este, în mod realist, cea mai mare speranţă a ţării către deschidere, către mai multe drepturi ale omului. Şi are nevoie de sprijin pentru a lupta impotriva conservatorilor extremi. În loc să facă asta, Trump a alimentat teama saudiţilor faţă de influenţa Iranului în regiune. A numit războiul criminal din Jemen ca fiind parte din "războiul împotriva terorii". Dacă Trump ar fi vorbit serios când a spus că îşi doreşte ca "tinerii musulmani să poată creşte fără teamă şi departe de violenţă şi ură", ar fi trebuit să se împotrivească credibil acţiunilor gazdelor sale. 

Rol de mediator pentru Europa

Acum depinde de europeni: va trebui să se împotrivească dansului săbiilor. Trebuie, în ciuda încercărilor de izolare, să păstreze deschise canalele de dialog şi de comerţ către Teheran şi să le extindă. Şi ar trebui să încerce să creeze un dialog regional care să ducă la o nouă strategie de securitate de care să profite toate statele din zonă. Şi în Orientul Mijlociu securitatea este mai mult decât un joc cu sumă nulă. Faptul că Mogherini, comisarul european pentru politică Externă, a fost prima care l-a felicitat pe Rohani după câştigarea alegerilor, este un bun început. 

Autor: Matthis von Hein / lp