Câteva întrebări despre alianţa dreptei
5 septembrie 2012Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu nu a reuşit să înfiinţeze un partid nou aşa cum îşi propusese iniţial şi de aceea a fost nevoit să recurgă la o soluţie de avarie, negociind preluarea unui mic partid înscris de mai multă vreme, dar practic necunoscut pe scena politică.
E vorba de Partidul Forţa Civică, condus de Adrian Iuraşcu, care până în prezent s-a remarcat prin protestele sale privind condiţiile restrictive de înfiinţare a partidelor.
Fostul premier nu se găseşte în cea mai fericită situaţie. Ca să poate fi acceptat ca lider al noii alianţe constituite în jurul
Mihai Răzvan Ungureanu a anunţat miercuri în mod oficial că Forţa Civică va deveni “vehiculul electoral ce va permite membrilor Iniţiativei să-şi asume un rol activ în viaţa politică, participând la alegerile parlamentare din acest an”.
Se vede de la bun început că noua alianţă suferă. De obicei, o alianţă pune împreună două sau mai multe organizaţii politice, cu scopul de a le spori forţa electorală. În cazul acesta nu există însă decât cel mult două partide, dintre care unul cu structuri robuste în ciuda impopularităţii sale (
PNŢCD este o grupare destrămată demult şi care s-a divizat recent încă o dată între simpatizanţii şi adversarii preşedintelui Băsescu şi care nu mai funcţionează ca un partid unitar. A rămas mai curând numele său, care valorează ce-i drept mai mult decât toţi membrii săi la un loc.
În sfârşit, Fundaţia Creştin Democrată nu este un partid, rolul său fiind, pesemne, acela de a aduce fonduri pe filierele prietenilor politici. Dacă adăugăm la această alianţă aşa numitul partid Forţa Civică, ”un vehicul” de circumstanţă, după cum a dat de înţeles chiar Mihai Răzvan Ungureanu, avem imaginea unei construcţii însăilate în pripă, cu o forţă electorală incertă.
E în orice caz o alianţă ciudată, care nu pare deloc să se justifice. De ce
Sunt întrebări deocamdată fără răspuns.