Cursa întinsă de Predoiu

Jocul inițiat de Cătălin Predoiu a luat sfârșit prin refuzul repetat și nedezmințit al lui Nicușor Dan. Se cunoaște situația: liderul PNL i-a propus contracandidatului său să încheie un pact prin care cel mai bine plasat va fi susținut necondiționat de celălalt, care se va retrage din cursă. Dar, în ciuda faptului că presiunea asupra sa a crescut simțitor în ultimele zile, Nicușor Dan a intuit perfect capcana care i se întindea. Pentru că nu era nimic altceva decât o cursă, una aproape perfectă, căci și refuzând să cadă în ea va suferi destule daune. Presa care l-a susținut inițial, o parte din ea, a început deja să-l critice, învinovățindu-l că favorizează prin ”egoismul” său victoria PSD. Raționamentul este, desigur, greșit, căci nu există nicio garanție că, unindu-și forțele, PNL și USB ar câștiga alegerile. S-ar putea spune că ar fi existat, dacă nu o garanție, cel puțin o șansă în plus. Dar nici asta nu e sigur, căci, așa cum Nicușor Dan a arătat, alegătorii cei mai atașați de USB nu ar vota cu PNL sau cu Predoiu, preferând să se întoarcă în absenteismul de unde au răsărit.

Tactica lui Predoiu a fost bună, căci nu avea nimic de pierdut. E o tactică câștigătoare în toate situațiile. Dacă Nicușor Dan ar fi picat în capcană, lumea ar fi spus că PNL și USB sunt de fapt același lucru și, dacă tot sunt echivalente, atunci Predoiu ar fi preferabil, căci are de partea sa un partid mare. Prin urmare sondajul din ultima săptămână ar fi prins exact această imagine a unui Nicușor Dan diminuat prin asimilare cu Predoiu și ar fi existat posibilitatea ca liderul PNL să fie propulsat pe locul întâi. Dar astăzi, în situația în care Nicușor Dan a refuzat să se asocieze cu PNL, el este intens culpabilizat și cu siguranță că va pierde destule voturi din zona de simpatizanți periferici. El rămâne ce a fost, dar asupra lui va plana, inevitabil, suspiciunea că ar favoriza PSD. De altfel, Predoiu va repeta acest lucru la nesfârșit, ca să se audă bine, iar presa care îi este favorabilă va glosa pe seama lipsei de generozitate și viziune a candidatului USB.

Ar trebui să arătăm mai clar de ce, totuși, Nicușor Dan nu ar fi putut încheia pactul fără să iasă serios ciopârțit. A te asocia cu PNL ar fi însemnat să-l validezi, să-i acorzi mai mult credit decât PSD, cel puțin cu o câtime. Era exact ce dorea PNL, al cărui interes nu era altul decât relegitimarea sa în fața opiniei publice. Dar, făcând acest lucru, s-ar fi îndepărtat de la ceea ce are mai propriu.

Ce este USB nu ne este încă destul de limpede, dar, din câte ne putem da seama, militanții și simpatizanții săi se recunosc unii pe alții mai cu seamă prin respingerea partidelor vechi, fie de dreapta, fie de stânga, refuzând în primul rând clivajul tradițional din politica românească. Ar fi exagerat poate să spunem că sunt asemănători lui Podemos, Syriza, 5Stelle, dar au ceva comun cu toate acestea - și anume un nou sentiment al politicii și o aspirație către democrația directă. Ceea ce îi unește este un fel nou de implicare și intenția manifestă de a delegitima partidele consacrate. Faptul că Nicușor Dan se declară de dreapta nu contrazice cele de mai sus, căci specificul grupării constă într-un soi de eclectism pe fondul unui etos politic nou, care nu s-a dezvăluit încă deplin. Pe scurt, a încheia un pact cu PNL (sau cu PSD) ar echivala nu cu o trădare, ci cu o stranie abdicare. Ca și cum s-ar fi predat fără luptă în fața unui adversar fără nicio altă calitate în afara vicleniei.

S-a spus - și se va spune până la sațiu - că Nicușor Dan ar da dovadă de îngustime de spirit și egoism. Dar mult mai egoist ar părea Cătălin Predoiu, care, spre a-și propulsa propria candidatură, a lucrat asiduu la discreditarea lui Nicușor Dan, în loc să-l susțină de la bun început. În sfârșit, ca să înțelegem cu adevărat ce s-a întâmplat: PNL și USB nu reprezintă deloc ”aceeași” dreaptă (stângă) divizată temporar de orgolii prea mari, ci sunt lucruri diferite. Restul e zgomotul de campanie.