Cum respinge Ucraina atacurile aeriene ruseşti

Este o zi cu soare la marginea unui lac de acumulare din regiunea Kiev. Pe mal sunt câţiva pescari, mai multe familii stau la plajă. Brusc soseşte în zonă o maşină militară Hummer, vopsită în negru şi verde, pe care este montat un sistem de apărare antiaeriană Stinger. Oamenii îşi strâng repede lucrurile şi se uită pe telefoanele mobile pentru a vedea dacă nu s-a anunţat cumva un iminent atac cu rachete.

Doi militari coboară din maşină şi îi liniştesc pe oameni. De această dată este vorba doar de un exerciţiu al unei unităţi de apărare antiaeriană. Olexandr, comandantul, le spune însă că trebuie să părăsească zona grabnic în cazul unui atac aerian. "A te afla în apropierea lacului, sub cerul liber, este un pericol mortal, fiindcă pe aici zboară din când în când rachete ruseşti şi drone iraniene tip Shahed, pe care noi le doborâm", a declarat pentru DW militarul în vârstă de 36 de ani. Camaradul său Ivan, în vârstă de 39 de ani, este înarmat până în dinţi. Inspectează zona. Priveşte cu atenţie la tot ce se află pe apă, pe malul opus, în vecinătatea imediată.

"Privire ageră şi ingeniozitate"

Malul lacului de acumulare este unul din locurile din care apărarea antiaeriană ucraineană doboară ţinte din când în când. Sistemul mobil de apărare antiaeriană al lui Olexandr poartă denumirea de Dual Mount Stinger. Poate lovi rachete, avioane şi elicoptere aflate la o distanţă de maximum cinci kilometri şi o înălţime de maximum trei. Împreună cu Ivan simulează o misiune de luptă. Scot din maşină cutii cu rachete, le deschid şi încarcă ţevile aruncătorului.

Olexandr se urcă pe maşină şi inspectează spaţiul aerian, rotindu-se pe un scaun special. "Pot lansa două rachete în interval de cinci secunde", povesteşte el. "Radarul nostru îmi semnalează ţinta în aer înainte să o pot vedea, îmi dă coordonatele şi îmi arată unde să ţintesc, mai sus sau mai jos. Şi când am localizat ţinta mi se dă semnalul 'Foc'". Cu excepţia rachetei hipersonice ruseşti Kinshal, sistemul Stinger poate doborî orice ţintă aeriană, a explicat Olexandr, care subliniază că nu ne poate divulga mai mult. Doar atât: "sunt necesari ochi ageri şi multă ingeniozitate, fiindcă sistemul poate interpreta drept ţintă şi un nor aflat deasupra unei drone. Şi atunci trebuie să-mi vină vreo idee pentru a reuşi totuşi să lovesc drona".

În ultimele săptămâni, majoritatea atacurilor ruseşti cu rachete asupra Kievului şi regiunii au avut loc noaptea. Olexandr şi Ivan recunosc că au fost nişte nopţi foarte tensionate pentru ei. Noaptea recunoaşterea ţintelor este mai dificilă. În plus, sunt mult prea numeroase. Ivan crede că astfel armata rusă vrea să diminueze stocul de muniţie al apărării antiaeriene ucrainene şi să le slăbească militarilor moralul. Dar asta nu va funcţiona "fiindcă avem rachete destule şi am învăţat să nu dormim noaptea", a subliniat el.

Desigur, nu toţi fac faţă stresului infernal, spune Olexandr. Şi pentru unii din militari este prea mult. "Dar, între timp, eu m-am obişnuit să rămân treaz opt ore noaptea. Pot apoi să mă întind să dorm de la ora 15 la ora 18, fiindcă ştiu că este posibil ca în următoarea noapte să o luăm de la capăt".

"Sunt responsabil pentru viaţa multora"

La întrebarea cum se simte când nu reuşeşte să doboare o ţintă, Olexandr îşi caută cuvintele. Psihic îi este foarte greu când aude că o rachetă sau dronă a lovit un imobil de locuit, o grădiniţă, şcoală sau spital. "Atunci îmi este clar că nu am reuşit să salvez vieţi. Sunt responsabil pentru viaţa multora". Ivan adaugă că tocmai de aceea fac exerciţii în permanenţă. Pentru fiecare ţintă inamică doborâtă, ei desenează pe maşină un trident, stema Ucrainei. Hummer-ul lor este împodobit cu 12 astfel de steme.

Până acum comandamentul apărării antiaeriene ucrainene nu a dat presei nicio informaţie vizând activitatea acestor unităţi mobile. Dar la mai bine de un an de la începutul războiului, Olexandr a primit permisiunea să vorbească despre experienţe prin care a trecut. În primele luni de război el a doborât în regiunea Kiev două avioane Su-25 şi două elicoptere K-52. Elicopterele sunt foarte greu de nimerit, spune el, fiindcă se pot apăra de rachete cu fascicole laser. "Se spunea că nu pot fi doborâte, dar totul e posibil cu condiţia să încerci. Mi-am schimbat în permanenţă poziţia, am fost atacat cu focuri de artilerie, dar până la urmă am reuşit", a relatat el. În plus, a reuşit să doboare în total opt drone în alte locuri din regiunile Kiev şi Harkov.

Sistemele IRIS-T şi Patriot sunt foarte eficiente

Potrivit estimărilor comandamentului armatei ucrainene, apărarea antiaeriană este între timp capabilă să respingă şi atacuri masive cu rachete asupra regiunii Kiev. Succesul depinde tocmai de sistemele mobile de apărare antiaeriană, greu de localizat, care se pot monta şi demonta foarte rapid. Olexandr şi Ivan s-au simţit uşuraţi când Ucraina a primit de la parteneri sistemele antirachetă foarte performante IRIS-T şi Patriot.

Olexandr a învăţat să mânuiască sistemul Dual Mount Stinger încă înainte de război. "Am primit acest sistem mobil de la Lituania, şi am absolvit un curs rapid de pregătire". El a fost militar profesionist şi înainte de debutul invaziei ruse şi a primit ordinul să apere spaţiul aerian al Ucrainei: "M-am dus la război pentru a apăra Ucraina, a-mi apăra familia - soţia şi copilul pe care nu i-am văzut vreme de opt luni." Ivan în schimb a fost instruit în timpul războiului. Înainte era salvator în cadrul Protecţiei Civile. "Imi apăr ţara şi familia", a spus şi el.

Cei doi nu au divulgat câte astfel de echipe mobile există în regiunea Kiev, fiindcă este secret militar. Dar spun că fiecare ar simţi dacă ar fi prea puţine. Şi au promis că după război vor povesti totul: câte misiuni au avut succes şi câte nu. Chiar şi câte pierderi au avut.