Cum se vede epopeea de la București în afara țării

Cum vedeți această strategie, deocamdată încă pe masa partidelor, a candidatului pro-european unic? Pe cine avantajează, pe cine nu? 

Eu consider că această strategie este una proastă. Cred că inclusiv ștampilarea partidelor mainstream clasice ale politicii românești sau mai puțin clasice, ca să includem aici și USR, un partid mai recent, ștampilarea lor cu o ștampilă specifică mai degrabă statelor parteneriatului estic sau statelor din Balcanii de Vest este un regres democratic, de care clasa asta politică poate că nu-și dă seama.

Este un regres, de asemenea, la capitolul imagine de țară.

Până la urmă, aici nu e vorba despre Europa și Bruxelles, nu aici este principala falie între Lasconi și Georgescu, deși așa s-a încercat, o polarizare Rusia / Europa, vorbim aici de felul în care se tratează o serie de frustrări sociale, de felul în care oprim sau nu oprim un val anti-sistem.

Deci, în primul rând, nu sunt de acord, cred că este o mare greșeală terminologia de pro-europeni versus restul, pentru că noi trăim oricum într-un deceniu patriotic.

Și ce te faci dacă vin ceilalți și spun: Tu ești pro-european, dar eu sunt pro-România? Cămașa este mai aproape decât sacoul.

Deci cred că ideea candidatului unic avantajează doar pe liderii actuali ai partidelor care doresc mai degrabă puteri executive și aici mă refer la liderii PSD și PNL, Ciolacu și Bolojan, nu cred că și UDMR. Nu cred că avantajează USR-ul, în niciun caz, această ștampilare.

Cel mai probabil, Călin Georgescu va fi istorie pentru viitoarele alegeri prezidențiale. Va reuși acest pol extremist să genereze un alt candidat care să pună în dificultate candidatul sau candidații pro-europeni, liberali?

Problema cu Călin Georgescu este în primul rând de finanțare a campaniei electorale, pentru că obiectiv vorbind, atunci când vorbim în termeni de legalitate, dincolo de accelerări sau nu, de rețele sociale, dincolo de o anchetă, zic eu necesară care să documenteze atacul respectiv din partea unui actor statal străin, care a fost acuzat în CSAT, până la urmă, vina cea mai concretă este cea legată de finanțarea campaniei electorale.

Eu nu aș îndrăzni să fac un prognostic în ceea ce privește accesul sau nu al domnului Georgescu la viitoarele alegeri.

Din această perspectivă, frustrarea din vasul mare Georgescu nu va dispărea. Cine este în vasul respectiv și consideră că celelalte partide nu au făcut o treabă bună, aceştia nu vor avea nicio problemă să voteze cu domnul Simion sau alt candidat disponibil din partea platformei cu pricina.

Aici aș mai face o remarcă legată de cuvinte, eu și colegi de-ai mei din România și din străinătate ne uităm cu mare atenție la cuvinte și cred că trebuie să avem mare grijă în perioada imediat următoare cum folosim următoarele cuvinte: patriotism, naționalism și cine ocupă acest teritoriu.

Și, de asemenea, diferența dintre extremism, dintre partide de extremă, partide radicale, partide ultraconservatoare sau partide suveraniste. Pentru că mie mi se pare că în ultimele luni aceste partide suveraniste sau între ghilimele suveraniste au câștigat deja un război al cuvintelor, prin faptul că suveranist este un cuvânt neutru sau pentru unii chiar pozitiv.

Cuvintele de care ei încearcă să se ferească, și restul clasei politice pică în această capcană, este cuvântul extremist, respectiv radical.

Mi-e greu să spun dacă va pune sau nu în dificultate, pentru că contează foarte mult pe cine avem pe masa din partea cealaltă. Am văzut anunțul făcut de Nicușor Dan, care după ce ne-a vorbit de valori și principii la Primărie, unde trebuia mai degrabă să facă treabă decât să ne vorbească de răbdare, valori și principii, poate că își găsește în sfârșit vocația la nivel de Cotroceni, unde valorile și principiile sunt mai importante decât rezultatele, lucru cu care ne-a desprins și deprimat un deceniu Klaus Iohannis. În funcție de acești candidați, de masele de sprijin, se va putea face o ulterioară polarizare.

De vreme ce președintele Klaus Iohannis, într-o prelungire de mandat, va fi cel care va numi, după propunerea majorității parlamentare, prim-ministrul, ce forță reală va avea un președinte în asemenea condiții?

Majoritatea parlamentară o să își facă treaba cu Klaus Iohannis, pentru că este un președinte care are și el ca interes să aibă un prim-ministru care măcar în lunile următoare să-i fie favorabil, pentru că el, inevitabil, își va face exitul, că și-l va face în martie, în aprilie sau în mai, din istoria țării noastre.

Și este interesul dumnealui să aibă o majoritate parlamentară care, dacă nu să simpatizeze, măcar să-i fie neutră.

Deci nu aș spune că viitorul prim-ministru se va simți foarte îndatorat lui Klaus Iohannis și Klaus Iohannis va juca un rol pivotal, cum s-ar spune în istoria noastră politică în următoarele luni, mai degrabă, fiind caracterizat de același ritm activ de muncă, cred că ne așteptăm să se recupereze un pic după perioada aceasta în care s-a consumat multă energie în context electoral.

Înainte de alegeri, vorbeam despre bilanțul cumva dramatic pe care-l lasă Klaus Iohannis. Va reuși în această prelungire să remedieze ceva din pagube sau măcar din imaginea pe care o are?

Legat de bilanțul lui Iohannis și remedierea pagubelor, nu cred că schimbă în mod fundamental evaluarea președinției Iohannis și inclusiv gestul acela în ceea ce privește scuzele sau iertarea este unul tardiv.

De altfel, mi-a plăcut unul dintre comentariile pe care le-am văzut pe social media și anume că este o diferență între îmi pare rău și îmi cer scuze, pentru că e posibil ca, de fapt, să nu-i pară rău și să facă exact aceleași greșeli încă o dată și că aceste scuze sunt doar formale.

Noi am trăit un deceniu în care, din păcate, am cules roadele președinției Iohannis. Strategia aceea “tacem și facem” a frustrat și mai mult populația și a permis acumularea unor demoni care acum sunt exploatați de către comunicatori mai eficienți, populiști, atât în ceea ce privește Ucraina, cât și în ce privește progresul României în Uniunea Europeană, progresul nostru social și economic.

O parte a populației, în momentul de față, chiar vede prelungirea artificială a mandatului său ca o problemă adițională, apropo de componenta de “moștenire”.

Care sunt consecințele externe ale aventurii constituționale de la București? A pierdut România din credibilitate sau din contră - celelalte state occidentale vor învăța din lecția de la București?

Eu cred că noi suntem profund prinși în bulibășala internă și nu am mai raționat la cel mai înalt nivel în ceea ce privește ce trebuie proiectat afară către parteneri, pentru că noi suntem acum îndatorați ca țară, în primul rând către cetățenii noștri, dar și către parteneri, cu o anchetă serioasă în ceea ce privește presupusul atac al unui alt stat la adresa noastră.

Și acest lucru trebuie documentat cât mai clar, pentru că sunt acuzații grave și, de asemenea, trebuie documentate foarte bine toate celelalte suspiciuni legate de finanțare electorală ilegală, precum și alte rețele care ar putea aduce atingere securității și stabilității statului român.

Ceea ce s-a întâmplat, mici episoade și mici bucăți de informații, nu țin locul unei anchete cuprinzătoare, de pe urma căreia ar trebui să vedem exact și dacă cumva cineva nu și-a făcut datoria și de ce.

Pentru că dacă cineva nu și-a făcut datoria de pe urma unui cadru legislativ, înseamnă că suntem vulnerabili și ceva trebuie făcut în acest sens.

Dacă avem, de fapt, probleme de implementare, ar trebui să cadă și capete în momentul de față, pentru că înseamnă că au existat instrumente nelegale în acest sens și, pur și simplu, fie factorul politic, inclusiv domnul Iohannis ca beneficiar al informației, care nu a luat măsuri în acest sens, dar și alții, ar trebui să plătească un preț pentru vulnerabilizarea României.

În ceea ce privește narativul nostru, am fost printre primii care au sesizat după decizia Curții Constituționale, după prima decizie a Curții Constituționale, aceea de renumărare a voturilor, că este foarte important să avem grijă de imaginea noastră și de ceea ce proiectăm, pentru că am fost foarte foarte siguri pe noi, poate prea siguri pe noi, atunci când am vorbit de faptul că suntem lider regional, că suntem un pilon de securitate și stabilitate.

Să nu uităm că, totodată, apropo de acțiuni ale altor state asupra noastră, inclusiv online, noi suntem furnizori de securitate și inclusiv de cyber-security.

Deci noi, practic, văitându-ne timp de aproape o săptămână și ceva, nu am făcut altceva decât să fim, pe de o parte, în total contrast cu ideea de lider regional, stabilitate și securitate și, pe de altă parte, să ne vulnerabilizăm inclusiv narativul nostru.

Cum ar fi fost corect noi să comunicăm? Trebuia să venim să spunem: "Am făcut o analiză din care au rezultat niște vulnerabilități inițiale, România este un stat serios, ne vom reveni repede, vom veni cu o anchetă publică în acest sens. Între timp putem spune că situația s-a stabilizat și că nu suntem o țară care să se smiorcăie.

Suntem o țară care, iată, ia o serie de măsuri necesare, care, pe de o parte, țin cont de cadrul nostru constituțional și, pe de altă parte, arată că România nu este un stat fără câini și că reușește să compenseze repede orice atac inițial".

Deci un fel de Hopa-Mitică mai rapid ne-ar fi prins tare bine ca imagine externă decât să începem să ne văicărim de cât de vulnerabili suntem.

Pentru că, din nou, noi nu asta am spus ani de zile și pentru o parte din capitale care ne-au crezut este un moment halucinant în care oamenii se freacă la ochi și ne întreabă ce este corect:

Este corect ce am spus noi înainte sau este corect ceea ce pare a fi narativul nostru actual, că suntem un stat vulnerabil, care, iată, a fost penetrat de către un actor străin, dar și de către o rețelistică internă?

Citiți articolul integral AICI.