Cum se desfășoară războiul din umbră? (Spotmedia)

Cei care-și amintesc războiul din fosta Iugoslavie și înlăturarea regimului Miloșevici în urma bombardamentelor NATO asupra Belgradului își amintesc și impactul major asupra societății românești.

Atunci, o bună parte a opiniei publice a fost de partea sârbilor, considerați victime.

Deși, în urma aprobării date de Parlament pentru survol al spațiului aerian național de către avioanele NATO, România face un pas decisiv pentru aderarea la alianță, susținerea publică pentru președintele Emil Constantinescu se prăbușește, iar Ion Iliescu se întoarce la conducerea țării în urma alegerilor din anul 2000.

E imposibil ca o astfel de presiune militară pe care Rusia o pune pe Ucraina să nu schimbe în mod profund contextul militar și politic din întreaga zonă.

România își atinge obiectivele de securitate

Vladimir Putin nu a luat încă o decizie finală cu privire la un atac. Obiectivul său este să preia controlul, într-o formă sau alta, asupra Ucrainei.

Până acum, a încercat în toate felurile posibile. Chiar și pentru el, intervenția militară reprezintă o ultimă soluție.

Dar asta nu înseamnă că nu conștientizează pericolele. Nu vrea să joace rolul de agresor. Nu vrea să irosească viețile soldaților ruși într-un război considerat “fratricid” de mulți locuitori ai celor două țări.

Spre deosebire de 1999, când a avut loc bombardarea Belgradului, România acum este membră NATO. Are garanții de securitate din partea alianței și contribuie la deteriorarea presiunii militare rusești din regiune.

Criza creată de posibila invazie a Ucrainei a făcut ca Bucureștiul să-și îndeplinească cele două obiective militare importante pe care le avea: trupe militare americane pe teritoriul României și crearea unui grup de luptă NATO în țară, adică prezență permanentă a alianței.

După ani de discuții, negocieri și o serie de propuneri din partea românească, cele două scopuri au fost atinse într-o săptămână în urma tensiunii create de Rusia în partea de est a Europei.

Ne aflăm în mijlocul unui conflict extrem de sofisticat tactic, în care observăm că mișcările de trupe sunt mai mari în afara zonei de conflict, iar confruntările directe, puține.

Democrația și prosperitatea, inamicii lui Putin

Vladimir Putin vrea controlul Ucrainei, stoparea dezvoltării țării, a democratizării ei, astfel încât să nu provoace un dezechilibru în Rusia.

Un nivel de trai ridicat în țara vecină va duce rapid la tensiuni sociale și politice în Moscova.

Cum au observat mai mulți politologi, Vladimir Putin se teme să nu fie înlăturat prin violență de la putere. De aceea, a creat un întreg sistem de control al Opoziției, presei independente și organizațiilor civice. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării.

“Lui Putin îi e teamă că, dacă oricare dintre aceste state devin democrații de succes, prospere și se integrează pe deplin cu Occidentul, poporul rus va cere același lucru. Pentru a preveni asta, Putin încearcă să se asigure că statele vecine sunt conduse de oameni puternic dependenți de Rusia pentru a rămâne la putere”, a scris Ivo Daadler, fost ambasador al SUA la NATO în perioada 2009-2013, pentru Financial Times.

Acesta e secretul liderului de la Kremlin. Pentru el, controlul politic al Ucrainei reprezintă o problemă de viață și de moarte. Din acest motiv, practică acest balet cu forțe militare, amenințări, negocieri și propagandă la care asistăm în ultima perioadă.

Noi ferestre spre Kremlin

Vestea bună e că, după ani în care statele occidentale nu mai aveau informații despre “cum gândește Putin”, există tot mai multe indicii că SUA au din nou acces în zonele rarefiate ale puterii de la Kremlin.

“În urma unor interviuri cu oficiali din Statele Unite și cei mai apropiați aliați ai săi, este clar că Statele Unite și Marea Britanie au din nou ferestre prin care pot cerceta modul în care gândește Vladimir Putin. La unele concluzii se ajunge în urma interceptărilor electronice, altele sunt susținute de conversațiile sale periodice cu Joe Biden, despre care oficialii spun că s-au dovedit utile pentru înțelegerea viziunii despre lume a lui Putin – și a naturii sale tranzacționale”, se arată într-un articol publicat de cotidianul “New York Times”, în data de 15 februarie. 

Tot aici se subliniază faptul că din 2017, când o sursă importantă pentru CIA a fost extrasă din Moscova de teamă să nu fie expusă, SUA nu au mai avut informații din zona Kremlinului vreme de trei-patru ani, dar acum, după toate semnele, acest neajuns a fost îndepărtat.

Faptul că pe surse a fost sugerată data unui atac, cu câteva zile înainte de a avea loc, arată un nivel de acces ridicat al agențiilor de informații occidentale în cercul de putere al lui Putin.

Toată propaganda, glumele și discursurile critice la adresa Occidentului nu pot ascunde frustrarea liderului rus că planul său a fost dat peste cap, iar elementele surpriză pregătite, făcute publice.

Citiți articolul integral AICI.