Cum i se poate răpi puterea preşedintelui

Demisionarul Dan Mihalache a făcut o declaraţie ciudată. El şi-a exprimat speranţa că între demiterea sa de către primul ministru Victor Ponta şi declaraţiile lui Traian Băsescu nu există nicio legătură. Dar ce legătură ar putea să existe? A făcut primul ministru Victor Ponta o înţelegere secretă cu preşedintele Traian Băsescu în detrimentul liberalilor? Aceste suspiciuni şi spaime conspiraţionale există şi ele trădează o înţelegere îngustă a politicii.

Cu toate acestea există cu siguranţă o legătură între declaraţiile preşedintelui şi demiterea lui Dan Mihalache chiar dacă ea nu este una directă. Preşedintele Traian Băsescu, aşa după cum a putut constata singur, şi-a pierdut în bună măsură autoritatea. El poate vorbi, dar vorbele sale nu mai au forţa pe care au avut-o cu ani în urmă, când lupta sa cu „politicienii” îl urca în punctul cel mai înalt al încrederii publice. Presa, s-a plâns preşedintele, nu este nici ea destul de receptivă la mesajele sale, dar presa este, prin natura ei, oportunistă, curtându-i pe oamenii influenţi şi neglijîndu-i pe ceilalţi, chiar şi dacă au dreptate. Lipsit, aşadar, de forţa sa de altădată, preşedintele nu este, totuşi, lipsit de forţă. Pe lângă puterea instituţională pe care a păstrat-o, (el îi numeşte pe şefii parchetelor de exemplu) el mai are forţa pe care o implică rostirea unei propoziţii adevărate. Este cert că incompatibilităţile unor miniştri fac impresie proastă şi că MCV va înregistra aceste lucruri la capitolul defectelor. Chiar dacă imcompatibilităţile ar fi doar teoretice (în definitiv nu rezultă cu necesitate că un ministru care este şi addministrator la o firmă este corupt), câtă vreme legea le precizează, ele nu pot fi ignorate. Atunci când preşedintele Traian Băsescu spune că imcompatibilităţile unor miniştri vor atrage un raport negativ al Comisiei Europene el are dreptate. Comisia nu va face guvernului de la Bucureşti nici cea mai mică concesie, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere politic membrii ei sunt interesaţi să demonstreze că nu s-au înşelat atunci când au manifestat cele mai mari susceptibilităţi faţă de guvernul USL. Cu toţii fiind politicieni şi trăind din încrederea publică sunt vital interesaţi să demonstreze că au avut dreptate şi de aceea nu va exista, de astă dată, nici cea mai mică complezenţă.

Tocmai de aceea se pune întrebarea: de ce a fost demis doar Dan Mihalache şi ceilalţi nu? ANI a adus acuzaţii a 4 miniştrii dintre care Mihalache nu avea situaţia cea mai gravă, poate dimpotrivă. Primul ministru a hotărât să-l demită doar pe Dan Mihalache din cauza declaraţiilor sale nesocotite despre parteneriatul strategic româno-american? Ar fi un motiv suficient, dar nu este decât o faţă a problemei. Cealaltă continuă să apese în relaţia cu Comisia Europeană.

Ca să ne întoarcem însă de unde am plecat, vanitatea care poate fi citită în declaraţiile lui Dan Mihalache nu are ce căuta aici, căci de pierdut va pierde ţara în ansamblul ei. Preşedintele ar fi fost demis dacă se juca corect la referendum şi el nu mai este oricum ceea ce a fost, dar câtă vreme rosteşte o propoziţie adevărată, el are o mare influenţă. Şi ironia pe care militanţii USL nu o văd este că influenţa lui sporeşte pe măsură ce greşelile guvernului se înmulţesc. Există un singur mod de a răpi complet puterea preşedintelui Traian Băsescu: acela de a adopta o conduită lipsită de reproş. Ceea ce ar trebui să înveţe aceia care doresc să facă politică înaltă este că puterea adevărată presupune o anumită asceză şi uneori o deplină uitare de sine.