Cu voie de la poliție?

Ce face teama de populism, de conspiraționism și, nu arareori, de contraargument? Tinde să niveleze presa, punându-i pe butuci libertatea. Și în vest? Și în vest.

În comunism există subiecte tabu. Vai de regizorii și scriitorii care se apucau sub Dej sau Ceauşescu să trateze valențele zilei de 23 august, pogromul din București sau Iași, legiunea, Holocaustul și pe mareșal fără voie de la poliție. Cu voie de la ea se mai putea câte ceva. Cu voie de la Ceaușescu și de la Securitate, precum și cu accesul la arhivele păzite de ea și-a scris Marin Preda Delirul. Pare că ispita acestui sistem a început să dea și vestului târcoale. 

O ipoteză plauzibilă, dar virulent atacată de China

Acum un an și jumătate am citit și comentat opinia unui ex-agent secret al armatei israeliene, specializat în arme biologice. Potrivit lui Dany Shoham, virusul corona care a declanșat pandemia a scăpat din laboratorul chinezesc din Wuhan, situat nu departe de piața de victualii din care s-a afirmat apoi că i-ar fi fost molimii originea. Conform expertului israelian, care a studiat programul bacteriologic chinez, institutul din Wuhan e conectat la programul de arme biologice al Beijingului. Această informație, susținută de varii indicii, fusese difuzată în ianuarie 2020 între alte de ziare și posturi ca Washington Times și Radio Free Asia. Dar presa occidentală a cam ignorat-o. Apoi a îngropat-o timp de mai bine de un an.  

Și-o însușise în schimb fostul președinte american vorbind, nu fără bătaie politică, despre ”virusul chinezesc”. Din această pricină, a demonizării lui de către stânga și mass-media mainstream, precum și a refuzului de a o lua în serios de OMS, o organizație condusă de un ins profund îndatorat Chinei comuniste, teoria cu pricina devenise prilej de anatemă. 

Cenzura rețelelor sociale

Ca atare, ziariștii, bloggerii și comentatorii care au îndrăznit să-i evoce posibilitatea și să ceară investigarea ei riguroasă s-au văzut subit ștampilați și afurisiți ca infami ”conspiraționiști”. Exercitându-și de acum uzuala cenzură, Facebook a blocat chiar, mult timp, conturile celor distribuind afirmații potrivit cărora orginea virsului se găsea în laboratorul chinzesc, spre deliciul Beijingului, care contestă în continuare, virulent, această teorie. Unii, cărora am ales să mă alătur, s-au încumetat totuși să critice vădit iresponsabila poziționare pro-chineză a OMS. Organizația Mondială a Sănătății întârziase cu urmări fatale să declare pandemia. 

Ulterior a refuzat să investigheze corect ce îi este datoria să studieze, dând publicității, la începutul acestui an, un raport fantezist, întocmit parțial cu voie și input de la experții Chinei comuniste, potrivit căruia, culmea, teoria laboratorului ar fi fost ”extrem de improbabilă”.    

Mai nou, serviciile secrete britanice au confirmat, potrivit Daily Mail, că teoria ieșirii din laboratorul din Wuhan a virusului este ”plauzibilă” și că ”probele în privința ingineriei oamenilor de știință chinezi care l-ar fi confecționat sporesc”. China e de altă părere. Propaganda Beijingului preferă să dea vina pe imaginare ”inginerii americane”. 

Detabuizarea, antecedentele și cauzele ei posibile

Mai nou, e deci ”voie” și în vest să se vorbească despre teoria laboratorului fără pericolul cenzurii. De ce? Nu e prea clar. Probabil pentru că i-a dat lumină verde Casa Albă. Ministrul american al Sănătății, Xavier Becerra, lansase OMS un apel la investigații ”transparente”. De ce i-o fi trebuit până acum nu se știe. Joe Biden a demarat noua narațiune anunțând ”o investigație urgentă a acestei teorii privind originea bolii”. Prea persistentă pare să se fi dovedit ipoteza laboratorului în analizele serviciilor secrete. Mai ales în ale celor aliate. 

Și apoi, un cap mai limpede din plutonul consilierilor prezidențiali e posibil să fi realizat că prea s-a dat ușor din mână o pârghie aptă a fi acționată întru obținerea de rarisime concesii politice chinezești, ştiut fiind că marele rival și adversar al SUA, al Occidentului și al democrațiilor liberale e tocmai China. Cert e, că televiziunile americane și BBC s-au prevalat rapid de permisiune și au admis, în fine, știri parțial notorii. Dar și unele net mai puțin știute. 

De pildă că, potrivit CNN, administrația Biden a ordonat în primăvară oprirea unei investigații privind sursa nu animală ci originară din laborator a virsului din Wuhan. Cercetarea acestei teorii fusese cotată de mai-marii americani ca prea costisitoare. Or, un raport secret ale serviciilor de informații americane a reliefat că trei cercetători ai laboratorului din Wuhan fuseseră internați în spital în NOIEMBRIE 2019, cu puțin înaintea izbucnirii epidemiei. 

În aprilie trecut ieșiseră la iveală rapoarte ale ambasadei americane, exprimându-și îngrijorarea în legătură cu standardele de securitate ale laboratorului înființat în ianuarie 2018. La rândul său, David Asher a condus un grup de cercetare investigând originea Covid și a declarat, potrivit Daily Mail, că există probe indicând o scurgere din programul chinez de arme biologice al Institului virologic din Wuhan, poziție respinsă de regimul de la Beijing.

O posibilă vină cu impact major

Dacă toate aceste informații sunt fiabile, cum par, China e vinovată pentru moartea a peste trei milioane și jumătate de oameni uciși de pandemie pe plan mondial. Până acum. Nu e clar dacă trebuie să i se atribuie parțial și existențele distruse de măsurile antipandemie. Cum nu e clar dacă izbucnirea molimii a fost, cum pare logic, un accident, sau nu. Dar e cert că originea pandemiei nu poate fi uitată și iertată, dacă lumea nu vrea să se aboneze la noi ”surprize” fatale pentru glob. 

Fapt e, că laboratorul național de biosecuritate din Wuhan e singurul de pe întreg întinsul Chinei care are voie, de la poliție, deci de la regimul comunist, să experimenteze cu cele mai mortale virusuri de pe mapamond, inclusiv cu fratele virsului generator al epidemiei SARS. 

Oamenii de știință avertizaseră încă din 2017 în legătură cu eventualitatea evadării unor viruși din laboratoarele chineze, dar alerta lor, justificată de lipsa de competență a multor specialiști chinezi, rămăsese fără efecte palpabile. Așa cum n-a generat măsuri potrivite experiența multiplelor tentative chineze de punere sub obroc a scandalurilor provocate de neprofesionalismul și venalitatea experților și oficialilor corupți ai regimului comunist.

Două pericole, cărora nu părem să le mai facem față

De ce sunt fatale circulația ca în samizdat a unor informații, incompetența, amoralitatea și contraperformanțele OMS și ale unei părți a presei mainstream, care a refuzat timp de un an și jumătate să investigheze și să comenteze serios indicii și evidențe alarmante, scutind astfel de presiuni guvernele occidentale și, mai ales, regimul Chinei? 

Pe de o parte pentru că, împreună, aceste erori, inadvertențe, lacune și carențe au darul de a stimula repetarea, pe viitor, a unor cataclisme de felul actualei pandemii, al cărei bilanț tragic va depăși mult numărul oamenilor morți de, ori cu Covid. 

Iar pe de alta, pentru că discreditează presa liberă și Occidentul, alimentând neîncrederea în democrațiile liberale. Parte din această presă, programată să rostogolească la nesfârșit teze, ipoteze și chiar dezinformări și agitprop susceptibile să iște condamnarea vestului sau a unor democrații autentice, precum cea americană, britanică sau israeliană, nu e la primul ei faux pas serios. Ani la rând a întreținut narațiunea falsă a unei conștiente induceri în eroare a lumii, de către americani, în privința armelor de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein.

Lunga istorie de antioccidentalism a presei occidentale 

Or, toate serviciile secrete occidentale trăseseră din acțiunile dictatorului irakian concluzia firească, după ani de folosire irakiană a unor astfel de arme, că Saddam mai dispune de ele. Nu-i dăduse tiranul afară din țară, înainte de a-și isprăvi misiunea, pe experții internaționali însărcinați să inspecteze arsenalele regimului de la Bagdad care-i gazase în masă pe kurzi?

Ani la rând, aceleași televiziuni vehiculaseră, dimpreună cu ONG-uri de stânga, mitul unor presupuse ”crime de război” israeliene, deși armata statului evreu întreprinde demersuri fără egal și precedent în a avertiza populația civilă palestiniană utilizată ca scut uman să evacueze zonele pe care, apărându-se de terorism, israelienii le bombardează. Concomitent se putea condamna lesne antisemitismul extremei drepte, dar era tabu cel islamist, mult îndrăgit de stânga. 

Așa s-a ajuns ca presa franceză să ”uite” să scrie timp de luni de zile despre asasinarea Sarei Halimi din ”vina” de a fi evreică. Și să admită ani la rând scandaloase verdicte dându-i liber ucigașului ei antisemit care strigase Alkahu Akbar în timp ce o ucidea, căci fumase iarbă și era imigrant musulman de culoare din Mali, numai bun să fie alintat de Frăția Musulmană și de extrema stângă, dominând organizația magistraților din care face parte judecătoarea lui.    

Parte mare din cea americană a închis ochii la crimele BLM, organizație de extremă stânga a cărei șefă s-a căpătuit. Ea a demisionat, mai nou, dar abia după ce a fost prinsă exhibându-și pofta de chiverniseală. Participase la o orgie de achiziții imobiliare în valoare de multe milioane de dolari. Strânsese banii pentru case de la familiile victimelor de culoare ale lipsei de educație, infracțiunii și brutalității polițienești. Ca și ale rasimului clasic. Sau ale celui postmodern, alimentat de pretenția de a ”combate” rasismul, dar care promovează ura rasială prin ațâțarea sentimentelor de victimă ale afro-americanilor, asmuțiți în contra albilor. 

E ok așa?

Presa de stânga alimentase în SUA și campania pe bază de acuze false de ”complicitate” a echipei Trump cu Rusia lui Putin în lupta pentru scrutinul prezidențial din 2016, dar refuzase să investigheze în campania electorală din 2020 tranzacții dubioase implicând familia Biden în Ucraina. Sau afacerile aparent mănoase, dar defel în regulă ale Chinei cu familia Biden. Mai nou, asociații ucrainieni ai avocatului lui Trump, Giuliani, sunt acuzați și anchetați de FBI pentru prezumtiv amestec în alegerile americane. Căci, potrivit lui Michael Goodwin de la New York Post, l-au vorbit ”de rău pe Biden”. Ar fi răspândit despre candidatul democrat la președinție, ”induceri în eroare” și ”învinuiri neprobate”, menite să-i submineze campania. Editorialul intitulat ”Cuvântul liber sub atac”, deplânge faptul că orice convine liniei politice a Partidului Democrat e tratat pe larg și cu lux de amănunte de mare parte a presei și acceptat de giganții tehnologici, iar ce nu, trecut sub tăcere. Ori cenzurat.

Altfel spus, ”mass-media, democrații și FBI” ar coopera ”în a sugera că ar fi o crimă să-l acuzi pe Biden de a fi corupt”. Nu știu dacă lucrurile stau așa și dacă la zisa alianță nu trebuie adăugată oligarhia Big Tech și din Silicon Valley. Oricum nu e ok, ci extrem de grav, că sporește rapid și masiv neîncrederea în democrație, de vreme ce acuza politizării serviciilor secrete și a presei transformate în gazetă de partid e verosimilă, de pildă după refuzul investigării serioase a mărturiilor și probelor incriminându-l pe fiul președintelui, Hunter Biden. Ca și după varii alte nefăcute. 

Cum la fel de grav e că, sub pretextul eradicării limbajului urii, se omoară libertatea exprimării fără să se combată ura. Căci FB sau Twitter cenzurează masiv și legal prezumtive încălcări de ”standarde ale comunității”, validând simultan, indirect, conținuturile de ură monstruoasă rămase necenzurate, cum sunt chemările la antisemitim și genocid antievreiesc ale unora ca ayatolahul iranian Khamenei. Prin însăși circulația lor neîngrădită, în paralel cu cele pedepsite prin cenzură, ieșirile antisemite par, culmea, să fie moralmente acceptabile.  

Dacă vrem salvarea lumii libere, ar cam fi timpul să se facă lumină. Și nu doar în chestiunea originii pandemiei. Ci și în a cenzurii și gazetăriei cu voie de la poliție. Ori a polițiilor occidentale cu voie de la partid, în cauză nefiind doar poliția federală americană.