Interviu Spotmedia: Creștem o generație de copii bolnavi

Deschidem anul școlar festiv, suntem țara prezidiului și le împărțim elevilor manuale din 2004. Creștem o generație de copii bolnavi, care nu ajung niciodată într-un an de zile să mănânce la prânz. Le omorâm creativitatea și căutarea, îi „dopăm”cu formule pentru admitere în clasa a V-a. Vrem să facem un învățământ performant fără profesori.

O cincime dintre elevii care au început acum 9 ani clasa pregătitoare nu s-au prezentat la EN. 15-16 mii s-au pierdut doar în clasa a 8-a. 38% care au luat note sub 5. Câți elevi se vor mai pierde și anul acesta? Iar noua lege nu a schimbat nimic, spune prof. Mihaela Popa.

Soluțiile există, dar nu sunt în noua lege: un învățământ de cultură generală între 6 și 16 ani, după care la liceu doar cei peste 5; depolitizare; mai multă putere pentru școli să ia decizii.

Cum vedeți acest început de an școlar, care sunt principalele probleme?

Primul răspuns vine din rata de promovare, notele peste 5, la Evaluarea Națională (EN) și din faptul că 20% dintre elevii care au început acum 9 ani clasa pregătitoare nu s-au prezentat la EN.

30.000 mai puțini, dintre care 15-16 mii s-au pierdut doar în clasa a 8-a. Ministerul nu a explicat unde și cum au dispărut, deși a fost întrebat.

La acești 20% dintre elevi care s-au pierdut între clasa pregătitoare și clasa a 8-a îi adăugăm și pe cei 38% care au luat note sub 5. Iar dacă îi adaugăm și pe cei de nota exact 5, care sunt pe buza prăpastiei, ne ducem spre un scor de 60%.

Sunt elevi pierduți care nu știu limba română și matematică de bază. Câți elevi se vor mai pierde și anul acesta?

Avem un sistem cât de cât digitalizat, se pot vedea absențele. Au venit acești copii vreodată la școală, a existat o implicare a societății, pentru că nu vorbim numai de sistemul educațional?

Avem o nouă lege…

Noua lege nu a schimbat nimic. Am tot spus că avem nevoie de un învățământ de cultură generală, între 6 şi 16 ani, în care să nu supunem copilul la niciun examen.

Da, evaluări permanente, dar ale sistemului, nu ale copilului. Și când descopăr că un copil în clasa a 2-a nu știe nicio literă, nu știe să scrie, trebuie să dau afară profesorul sau învățătorul care nu și-a făcut datoria sau să merg mai departe și să dau amenzi părinților care nu și-au lăsat copilul la școală.

Un copil care vine zi de zi la școală nu are cum să nu știe să scrie, să citească și să socotească în clasa a 8-a.

Noi numărăm în fiecare an notele de 10. Nu văd nicio diferență într-un elev de 9,90-9,95 și 10 la matematică. Subiectele au fost făcute în așa fel încât un elev foarte bun, chiar olimpic, putea greși din neatenție.

Nu știu ce urmărim noi, ce evaluăm. De ce clasa a 8-a și de ce 14 ani? Doamna ministru ne-a păcălit 10 ani de zile că va schimba această modalitate de a face EN. În proiectul de lege apărea clasa a 9-a la școală generală, adică un învățământ 6-16 ani.

Dacă de la an la an este mai slab sistemul, care include profesor, elev, școală, societate, părinte, înseamnă că ceva trebuie să schimbăm. Nu am schimbat nimic.

Cum e mai slab câtă vreme industria meditațiilor este tot mai activă, mai ales în urban?

Meditațiile nu rezolvă nimic. Ele omoară creativitatea și căutarea unui copil. În matematică, materia pe care o predau, este chiar încurajator să greșești. Să înveți din greșeală, să cauți.

Trebuie să dezvoltăm căutarea la copil, să îi dezvoltăm creativitatea, să-l facem să își dorească, trebuie să să construim învățarea. Noi nu ne uităm decât la rezultate. Când tu dai o evaluare în care două treimi este grilă, ce evaluezi?

Elevii care intră luni în clasele IX-XII învață după manuale aprobate înainte să se fi născut, în 2004

Am rămas pe loc, niciun ministru n-a fost capabil să schimbe nici programe, nici plan cadru. Toți s-au gândit la voturi, la conflictul cu sindicatele.

Niciunde în lume nu se votează, ca la noi, discipline în Parlament. Așa am ajuns la clasa a 7-a cu elevi care au câte șapte, uneori chiar 8 ore. Pleacă de acasă la 7 și ajung la 16. Creștem o generație de copii bolnavi, care nu ajung niciodată într-un an de zile să mănânce la prânz, să se odihnească.

Nu mai vorbim de “dopajul” din clasele primare, pentru examenul la clasa a 5-a la nu știu ce liceu de top. Dar nimeni nu a făcut o analiză ce se întâmplă cu ei până în clasa a 8-a. Tot peste 9 sunt sau regresează?

Ministrul Câmpeanu spunea că examenul de admitere în clasa a 5-a ar trebui desființat. Nu numai că nu a dispărut, dar este o nebunie. Fiecare școală îl organizează după cum vrea, la câte materii vrea, cu câte probe vrea. Care ar fi soluția corectă?

Din nou, ar trebui să avem învățământ de cultură generală 6-16 ani, în care copilul să învețe în zona lui de circumscripție, cu profesori bine pregătiți.

Dar noi vrem să facem un învățământ performant fără profesori. Inclusiv la București și în marile orașe nu mai sunt profesori. E un fenomen generalizat.

De 10 ani atragerea resursei umane nu a interesat pe nimeni. Am ajuns aici. Soluția doamnei ministru a fost să mărească până la 70 de ani vârsta până la care poate sta un titular. Nu a dat rezultate.

Legea nu are un plan clar nici pentru atragerea profesorilor, nici curajul pentru învățământul de cultură generala 6 -16 ani.

Eu simt la matematică un copil care citește și are cultură generală. Mă ajută și pe mine, înțelege cu totul și cu totul altfel textul, are altfel de logică și de gândire.

Ne-am bătut joc de absolut orice inițiativă. Am stat trei luni secretar de stat la educație, am văzut toate proiectele blocate de 7 ani. Nu am putut debloca tot și am mers pe priorități: masterat și mentorat.

Eu am simțit cu tatăl meu ce înseamnă mentorat. Îmi spunea: voi, tinerii, sunteți tentați să puneți 2 și 3 din prima, dar înainte să-l lași corigent, să-i iei un an din viață, să te gândești dacă tu, ca profesor, ai făcut tot ce trebuia.

Când au văzut că e rost de puncte, de reducere de normă, s-au înscris la mentorat toți inspectorii cu inspectorul-șef în față. Nu mai simțim nimic din mentorat, nimeni nu ne spune nimic, îmi spunea o profesoară.

M-ați întrebat de examenul pentru clasa a 5-a. Primul meu șoc a fost când un copil de clasa a 5-a știa pe de rost formula lui Gauss, pe care noi o facem la liceu.

Formule pe care le aplică pe de rost, ca să nu mai gândească și să poată lua la o școală de top unde au profesori, marea majoritate, suplinitori.

Măcar standardizarea concursului pentru clasa a 5-a ar fi o soluție?

Ministerul n-a descentralizat nimic, iar dacă nu are soluții, lasă haosul. Și mai există un fenomen - mafia meditațiilor: noi facem subiectele, la noi veniți la pregătire.

Dna ministru n-are deloc experiență în educație. Nu a predat niciodată, a venit politic, foarte bine, dar nu o oprea nimeni să-și ia consilieri. Eu mi-aș lua consilieri directori care au reușit, din mediul rural, din zone dezavantajate.

Scandalul burselor a fost încă o dovadă că cei care ne conduc nu cunosc sistemul. Nu știu că de atâția ani noi avem chiar și la clasele de matematică-informatică elevi intrați cu 1,25. Uitați-vă la Otopeni!

Citiți interviul integral pe Spotmedia.ro.