Creştinii irakieni iau arma în mână

Ştirile despre faptele abominabile ale miliţiilor teroriste ale Statului Islamic (SI) împotriva creştinilor, dar şi a credincioşilor aparţinând altor religii nu mai contenesc. Gruparea extremistă sunită incendiază biserici, ucide, răpeşte sau deportează zeci de mii de oameni. Spaima diseminată de SI i-a determinat inclusiv pe creştinii din Irak să pună mâna pe arme şi să lupte alături de miliţii coreligionare.

Oamenii vor să îşi recupereze satele şi oraşele luate cu asalt şi cucerite de islamişti, fără a mai aştepta ajutor din partea guvernului central din Bagdad sau a guvernului regional kurd din Erbil.

După părerea lui Saad Salloum, politolog la Universitatea Mustansiriya din Bagdad, apariţia miliţiilor creştine face parte dintr-o tendinţă mai amplă în Irak, unde aproape toată lumea umblă înarmată. Prin urmare, creştinii, care multă vreme au făcut eforturi de a nu se implica în conflict, renunţă la această dorinţă. Declicul care a declanşat mobilizarea lor a fost avansul pustiitor al SI din 2014.

Persecuţii după invazia americană

Însă în cazul particular al Irakului, unităţile creştine de autoapărare nu sunt o apariţie nouă. Unii experţi amintesc că, odată cu pătrunderea americanilor în Irak, în 2003, bisericile creştine au devenit ţinta atacurilor extremiste. "Ordinea statală a fost distrusă în totalitate după invazia Statelor Unite în Irak", a declarat Kamal Sido, expert în Societatea pentru Popoare Ameninţate.

Cândva, la Tigru şi Eufrat au trăit aproximativ 1,5 de milioane de creștini. După debutul războiului civil, sute de mii au fugit în străinătate sau în alte părți. Cei care au fugit într-o fază anterioară a războiului din Bagdad sau Basra în partea de sud a țării au căutat protecție în Mosul sau în Câmpia Ninive. Acum, aceste zone sunt controlate de luptătorii organizaţiei Statul Islamic. Mulți creștini au fugit la Dohuk și în alte orașe din nordul kurd. Sido se întreabă ce vor face aceşti oameni dacă şi aceste locuri vor fi atacate.

Mulți creștini nu doresc să aștepte, placizi, acea zi. În armata slabă a guvernului central de la Bagdad, nu se poate avea încredere. Cum nici luptătorii peshmerga nu inspiră mai multă încredere decât armata. Prin urmare, în 2014 au luat naştere mai multe unități de luptă creștine, cum ar fi "Brigada Babilon", "Unitățile Câmpiei Ninive" sau "Dwekh Nawsha" ceea ce în limba creștină veche aramaică înseamnă "jertfă". Câteva sute de oameni înarmaţi fac acum parte din aceste grupări.

Forţă insuficientă

În opinia lui Saad Salloum, aceste miliții au mai multe opțiuni. Ele ar putea fie să lupte sub controlul kurzilor sau al guvernului central, fie să încerce să acționeze pe cont propriu cu sprijin internațional. Ultima opțiune pare greu de realizat, milițiile fiind prea slabe. Cu toate acestea, apropierea prea mare de Bagdad sau Erbil îi va atrage în lupta pentru putere dintre guvernul regional kurd și guvernul central şiit-arab. Bagdad vrea să păstreze controlul asupra nordului kurd, bogat în petrol, în timp ce kurzii doresc să se administreze singuri.

Creștinii sunt ei înşişi divizaţi. Aşa se face că "Brigada Babylon" este unită cu milițiile șiite, al căror scop este eliberarea Mosulului. În plus, unitatea a participat la luptele pentru cucerirea Tikritului, fief sunit, și în provincia Salahuddin. "Dwekh Nawsha" și "Unitățile din Câmpia Ninive" cooperează cu luptătorii peshmerga kurzi.

Nu numai lupta kurdo-arabă pentru putere este o problemă pentru creştini, ci şi divizarea din propriile rânduri. Există biserici caldeene, arameice, asiriene si multe altele. "Chiar și printre creștini, există puncte de vedere diferite. Aceasta este o tragedie în lupta împotriva statului islamic", se plânge Sido. El îndeamnă creştinii din Irak la unitate şi salută faptul că unii kurzii vor să implice mai mult în politică asociațiile creștine, partidele politice și bisericile. Asta generează încredere.