Copiii Statului Islamic: ei nu au avut de ales

Multe femei care s-au alăturat aşa-numitului Stat Islamic (SI) s-au căsătorit cu jihadişti şi au făcut copii cu ei. Unele erau deja gravide când au plecat în Siria sau Irak, altele şi-au luat copiii cu ele acolo.

În opinia publică germană se aude tot mai des apelul de a le lua acestor femei copiii, atunci când se întorc în Germania. Nora Fritzsche crede că ar putea fi o decizie prematură. Sunt obstacole foarte mari care împiedică luarea copiilor din familiile lor, explică experta în prevenirea radicalizării, de la centrul de copii şi tineret din landul Renania de Nord-Vestfalia (AJS). "Copiii ar trebui să se afle într-un pericol concret, pentru ca o astfel de măsură se fie luată în considerare." Nu ajunge doar faptul că părinţii aparţin unui curent islamist. "Este evaluată starea în care se află copiii, nu ceea ce gândesc părinţii acestora."

Fritzsche constată o dilemă în care se află cei care vor să-i ajute pe copii şi tineri. Angajaţii centrului văd de multe ori că aceşti copii nu au cum să crească în condiţii bune, "dar instituţiile statului nu au dreptul legal de a garanta pentru fiecare copil în parte cel mai bun sprijin şi nici măcar o educaţie bună". Înainte ca centrul pentru copii şi tineri să decidă să îndepărteze un copil din familia sa există şi alte variante: consilierea familiei sau preluarea unor sarcini de îngrijire a minorilor. Dar familia trebuie să accepte aceste soluţii şi să colaboreze.

Criteriile după care evaluează autorităţile de profil

Pe lângă pericolele privind abuzul fizic şi psihic, precum şi cel sexual, mai există anumite caracteristici care se aplică familiilor de salafişti, după modelul folosit şi în cazul sectelor: "Atunci când copiii sunt foarte izolaţi şi cresc cu statutul de outsideri, când sunt obligaţi să nu aibă contact cu oameni de altă religie, când sunt speriaţi sau supuşi unor reguli prea dure, care le îngrădesc dezvoltarea şi autonomia."

Faptul că părinţii ar fi condamnaţi pentru infracţiuni nu ar fi neapărat un pericol direct pentru bunăstarea copiilor. În plus, tribunalele germane sunt de părere pe moment că femeile care s-au alăturat SI nu se încadrează la infracţiunea de apartenenţă la o grupare teroristă pentru că, spre deosebire de bărbaţi, ele nu au fost obligate de regulă să depună jurământ de credinţă.

Procurorii germani ar vrea însă ca aceste femei să primească pedepse mult mai aspre pentru că, în opinia lor, ele întăresc aceste miliţii teroriste din interior: ca soţii ale luptătorilor SI şi ca mame ale copiilor acestora, pe care îi cresc în ideologia terorii. Cu această poziţie, Procuratura Federală a eşuat deja o dată la Curtea federală de Justiţie.

Despre câţi copii este vorba?

Potrivit informaţiilor guvernului de la Berlin, din 2012 s-ar fi alăturat Statului Islamic în Irak şi Siria peste 960 de persoane din Germania. 20% ar fi fost femei. O treime din aceşti oameni s-ar fi întors deja în Republica Federală, printre care şi aproximativ 50 de femei.

Potrivit informaţiilor primite de Deutsche Welle de la surse apropiate autorităţilor de securitate germane, experţii apreciază că fiecare femeie care revine în Germania este însoţită de cel puţin un copil. Guvernul german a precizat la o solicitare primită de la grupul parlamentar ecologist că se aşteaptă "la revenirea în ţară a peste 100 de minori, cei mai mulţi dintre ei copii mici şi sugari".

Numărul exact nu se cunoaşte, pentru că serviciile de securitate internă nu au dreptul să adune informaţii despre copii mai mici de 14 ani. Mai mult, nu se ştie câţi copii au născut aceste femei plecate din Germania în teritoriile controlate atunci de Statul Islamic.

De fapt, se discută aprins despre cât de bine informate sunt autorităţile germane de profil despre minorii care se întorc în Germania, pentru a fi capabile să acţioneze în vreun fel. Deşi 50 de femei afiliate SI ar fi revenit deja în Germania, nici Nora Fritzsche de la AJS, nici Thomas Mücke de la "Violence Prevention Network" (VPN) nu cunosc până acum niciun caz de astfel de minori reveniţi cu mamele lor.

"A doua generaţie de jihadişti"

Şeful serviciului german de securitate internă Hans-Georg Maaßen a avertizat luna trecută cu privire la copiii şi tinerii "crescuţi şi îndoctrinaţi în ideologia islamistă, care se întorc acum în Germania din ţările unde SI a deţinut teritorii şi unde au avut loc lupte masive." Maaßen susţine că ar exista copii şi tineri care ar fi fost "spălaţi pe creier" în "şcolile" Statului Islamic. Aceştia ar fi deja radicalizaţi masiv. Există înregistrări video ale SI în care se văd copii puşi să ucidă. "În propaganda Statului Islamic, copiii sunt consideraţi o nouă generaţie de luptători, descrişi drept brutali şi fără scrupule", a declarat şeful serviciului de protecţia Constituţiei. Ceea ce îi face potenţial periculoşi la revenirea lor în Germania, putând constitui o a doua generaţie de jihadişti.

Thomas Mücke respinge acest scenariu în cazul copiilor. "Nu cred că copiii sunt radicalizaţi cu adevărat. Copiii pot prelua o ideologie, dar nu se identifică cu ea, pentru că este ceva superficial, neasumat profund", spune şeful VPN, organizaţie care se ocupă cu deradicalizarea şi prevenirea radicalizării. Mücke crede că aceşti copii sunt mai degrabă victime. Cel mai important aspect ar fi integrarea lor în relaţii sociale sănătoase, cu puncte de legătură ferme în familiile germane, în grădiniţe şi şcoli. "Cu cât se dezvoltă mai mult într-un mediu social care nu acţionează ideologic, cu atât sunt mai mari şansele ca aceşti copii să lase trecutul în urmă." La fel de importantă este colaborarea cu terapeuţii, pentru că aceşti copii au fost traumatizaţi de regulă de experienţele trăite.

Copiii vor deveni adulţi

Ce se întâmplă însă cu copiii care se întorc la o vârstă foarte fragedă, care nu-şi mai amintesc de perioada petrecută la SI, care cresc într-un mediu stabil, dar care realizează în adolescenţă că tatăl lor a fost luptător islamist? "Va fi o provocare pentru fiecare copil în parte să constate că povestea lui diferă de a celorlalţi copii din mediul său social", crede Mücke. Dar el nu se teme de o radicalizare ulterioară a acestora, ci se aşteaptă că aceşti copii deveniţi adulţi vor privi cu ochi critici faptele părinţilor lor.

El crede însă şi că societatea germană este răspunzătoare pentru felul în care se vor dezvolta aceşti copii: "Nu ajută defel să-i considerăm de la bun început pe aceşti copii nişte membri ai grupărilor monstruoase radicalizate." Copiii nu sunt de vină: ei nu şi-au ales nici părinţii, nici circumstanţele din primii ani de viaţă.

Autoare: Uta Steinwehr/os