Controverse interminabile

Dacă, imediat după ce Günter Grass îşi publicase în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG controversata poezie „Ceea ce trebuie spus”, agenţiile de presă semnalau că în Israel opinia publică a întîmpinat mai degrabă cu o suverană indiferenţă decît cu revoltă şi consternare nefericitul text, doar cîteva zile mai tîrziu, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură este declarat de către guvernul Netanyahu „persona non grata”.

Ironia este cu atît mai amară cu cît, din grijă pentru soarta Israelului şi a păcii în lume, s-a decis Grass, cum singur mărturiseşte, să rupă tăcerea. Surprins însă de reacţiile declanşate de „strigătul său”, autorul îşi corectează „spusele”, afirmînd, mai întîi într-un interivu televizat, apoi în interviul publicat în ediţia de la sfîrşitul săptămînii a aceluiaşi SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, că atitudinea sa critică nu vizează Israelul, ci politica premierului Netanyahu.

Toate eforturile autorului Tobei de tinichea de a-şi reitera şi sublinia bunele intenţii nu-i împiedică însă pe unii editorialişti să-şi înteţească atacurile, în timp ce nu lipsesc nici vocile care aduc obiecţii deciziei luate de Ierusalim de a-i interzice lui Grass intrarea în Ţara Sfîntă.

Readucînd în discuţie trecutul scriitorului, care foarte tîrziu şi abia în paginile romanului său autobiografic „Decojind ceapa” mărturiseşte că a fost înrolat în SS pe cînd avea 17 ani, cotidianul DIE WELT crede că Israelul ar fi putut recurge şi la un argument juridic: fiecărui german care s-a născut înainte de 1928 şi care are o pată brună în biografia sa, autorităţile israeliene îi pot refuza viza de intrare în statul evreu. Grass s-a născut în 1927 şi intră sub incidenţa acestei legi. Guvernul israelian ar fi trebuit prin urmare să-l declare pe Grass persona non grata deja în urmă cu şase ani, cînd scriitorul şi-a mărturisit tîrziu prea îndelung tăinuita vină. Nu a făcut-o însă atunci iar a recupera acum această scăpare, corelînd-o cu pretinsa poezie, deşi este corect din perspectivă juridică, este un gest lipsit de abilitate.

Autorul editorialului publicat pe prima pagină a ziarului citat îşi doreşte la conducerea Israelului, date fiind complicata situaţie din Orientul Apropiat şi ameninţările proferate de Iran, nu lideri precum cei din guvernul Netanyahu, a căror flexibilitate în relaţiile cu America sau în cazul Grass este comparabilă cu cea a unui buldozer, ci oameni de talia unui Yitzhak Rabin, Moshe Dajan sau Abba Eban.

Günter Grass cel puţin se află în nobilă companie, observă ironic BERLINER ZEITUNG, amintind că şi celebrul lingvist iudeo-american Noam Chomsky, un critic înverşunat al politicii de colonizare a ţinuturilor palestiniene, a devenit în mai 2010 persona non grata în Israel.

Regretînd alunecarea întregii dezbateri pe terenul politicii şi al polemicilor pătimaşe, TAGES-ANZEIGER din Zürich revine la originile disensului: Grass nu a reuşit ca, rezumîndu-se la fapte, şi redîndu-le obiectiv, să le fi conferit acestora poate o pondere mai mare decît toate relatările şi comentariile zilei, semnate de jurnalişti şi experţi, cunoscători ai Orientului Apropiat.

Controversele nu ar fi trebuit niciodată să transgreseze cadrul academic şi intelectual, or tocmai în limitele acestui cadru Günter Grass s-a descalificat - conchide EL MUNDO, după ce consideră că a-l declara pe Grass „persona non grata” în Israel a împins întreaga dezbatere pe un teren unde aceasta nu are ce căuta.

Emoţiile stîrnite de text sunt explicabile, dar reacţiile exagerate sunt greu de acceptat, scrie cotidianul israelian liberal de stînga HAARETZ, menţionînd că decizia de a-l declara pe Grass persona non grata în statul evreu din pricina unei poezii ar fi mai degrabă tipică unui regim sinistru precum cel din Corea de Nord şi nicidecum pentru Israel.

Care regim nord-coreean ameninţă pacea întregii regiuni. În pofida apelurilor internaţionale, Phenianul nu renunţă la intenţia de a lansa o rachetă purtătoare a unui satelit, determinînd statele din jur să ia măsuri defensive, scrie NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, semanlînd că proiectul nord-coreean nu slujeşte cîtuşi de puţin păcii.

Ambiţiile nucleare ale Iranului ar putea fi temperate crede TAGESSPIEGEL, dacă, la actualele negocieri, participanţii ar recurge la analize mai lucide şi ar dovedi un spor de empatie. După ce în Germania fiecare critic al nefericitei poezii a lui Günter Grass a subliniat că programul nuclear secret al Israelului nu mai este un tabu, ar putea începe o discuţie cu scopul de a angrena Iranul, astfel încît primejdia unei evoluţii incontrolabile a situaţiei să fie evitată, mai opinează ziarul berlinez.

Din nefericire, scăpată de sub control pare a fi situaţia din Siria, unde planul lui Koffi Annan a eşuat şi unde nici una din tabere nu vrea să renunţe la violenţe, este de părere MOSKOWSKI KOMSOMOLEZ.

Confruntate cu cinismul dictatorului sirian, care cere din partea adversarilor săi garanţii în scris, Rusia, China şi ONU au adoptat un ton mult mai dur faţă de Damasc, constată LA CHARENTE LIBRE, considerînd însă schimbarea de atitudine doar o simplă gesticulaţie. În realitate, cei 22 de milioane de sirieni sunt lăsaţi de comunitatea internaţională în voia soartei.