Continuarea negocierilor privind statutul provinciei Kosovo

Ceea ce poate fi calificat drept succes referitor la actuala rundă de negocieri este însuşi faptul că aceasta are loc. Delegaţia sârbă a confirmat participarea la consultări abia la finele săptămânii trecute după îndelungi ezitări.

Într-o atmosferă glacială s-a desfăşurat cu două săptămâni în urmă întrevederea dintre premierii sârb şi cel al provinciei Kosovo, reuniţi pentru prima dată de la sfârşitul războiului din 1999. Cei doi responsabili politici n-au vrut să-şi dea mâna, au refuzat să mămânce la aceeaşi masă şi n-au acceptat nici cel mai mic compromis în chestiunile abordate. Emisarul Naţiunilor Unite, finlandezul Martti Ahtisaari s-a arătat dezamăgit la finele acestei întrevderi, care a arătat cât se poate de limpede că albanezii revendică pe mai departe suveranitatea provinciei, în timp ce sârbii nu vor să accepte decât o autonomei parţială pe teritoriul propriu. Şeful delegaţiei albanezilor din Kosovo, vicepremierul Lutfi Haziri s-a arătat foarte sceptic, apreciind că va fi extrem de greu să se ajungă la o apropiere de partea sârbă pentru că Serbia susţine modelul celor două entităţi, modelul divizării provinciei, pentru partea albaneză inacceptabil. Acest model a fost propus de preşedintele sârb Boris Tadic. Populaţia sârbă ar putea întreţine relaţii speciale cu Belgradul fără însă a dispune de un teritoriu concret. Albanezii din Kosovo au respins propunerea considerând că aceasta ar duce, mai devreme sau mai târziu, la o divizare a provinciei. Etnicii sârbi n-ar putea accepta niciodată renunţarea în întregime la acest teritoriu.

Ministrul sârb de externe, Vuk Draskovic a subliniat că în trecut a existat un stat iugoslav format din şase republici iar comunitatea internaţională a propus ca după destrămarea Iugoslaviei să ia naştere tot atâtea state autonome. Serbia este una din fostele republici şi nu poate accepta ca pe teritoriul său să ia fiinţă un stat separat. “Vom vedea ce se va impune, justiţia sau violenţa”, a spus Draskovic, făcând aluzie la recentele atacuri asupra minorităţii sârbe din nordul provinciei. Albanezii au la rândul lor dificultăţi în a uita că la finele anilor ’90, în număr de sute de mii, au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele.

Şi drepturile minorităţilor constitue o problemă în cadrul actualelor convorbiri de la Viena. Delegaţia sârbă nu acceptă că pe scena politică internaţională sârbii din Kosovo sunt trataţi ca “minoritate”.

Prea mult timp pentru negocieri nu a mai rămas. Emisarul Naţiunilor Unite Ahtisaari urmează a prezenta până la sfârşitul anului o propunere concretă privind statutul provinciei Kosovo. Mai ales SUA exercită presiuni pentru urgentarea lucrurilor deoarece se tem că prin trecerea timpului ar putea izbucni noi confruntări între etnicii sârbi şi cei albanezi. În schimb Rusia, ca principal aliat al Serbiei, avertizează faţă de luarea unei decizii pripite. Consiliul de Securitate al ONU, care va decide încă în acest an asupra statutului provinciei Kosovo, e posibil să aleagă o soluţie de compromis, ceea ce ar însemna statutul de autonomie limitată.