Conferinţa de la Copenhaga - succes sau eşec lamentabil?

Reuniunea la vârf de la Kopenhaga pe tema protecţiei mediului poate fi comparată cu o nuntă care s-a transformat pe neaşteptate într-o înmormântare. Reprezentanţii statelor lumii veniseră în capitala daneză pentru a decide de comun acord măsuri de combatere a încălzirii globale şi pentru a porni pe calea unui viitor mai ecologic.

"Ceea ce am realizat la Kopenhaga nu este un sfârşit ci un început. Începutul unei noi ere a comerţului internaţional"

, a declarat preşedintele american Barack Obama la conferinţa de presă de vineri, 17 decembrie.

La acea oră, şeful Casei Albe credea că mini-tratatul decis de liderii lumii în negocieri dure şi interminabile va fi aprobat în plen, opinie împărţită şi de alţi şefi de stat şi de guvern ai statelor industrializate. Însă politicienii occidentali s-au înşelat amarnic şi documentul care ar fi fost un Tratat internaţional pentru protecţia mediului a fost respins.

Şeful organizaţiei nonguvernamentale Greenpeace, Kumi Naidoo, consideră însă că eşecul reuniunii de la Kopenhaga poate fi considerat şi un succes.

"Nu putem permite unui grup de ţări să submineze procesul demarat de Naţiunile Unite, indiferent cât de puternic este acest grup. Dacă ar fi fost aprobat, tratatul de la Kopenhaga ar fi anulat principiul ONU care prevede că toate statele sunt egale. Nu putem accepta ca o decizie să fie luată de doar cinci sau şase ţări, restul statelor lumii fiind obligate să preia tratatul semnat de acest grup, fără să ia însă parte la procesul de negociere"

, a spus Naidoo.

Se pare astfel că problema încălzirii globale şi a protecţiei mediului nu este chiar aşa uşor de rezolvat cum au crezut unii politicieni.

Reprezentanţii mai multor state s-au folosit de teama populaţiei civile de a fi expusă unei catastrofe climatice pentru a se profila drept "salvatorii lumii", dar când a venit timpul ca vorbele să fie urmate de fapte, politicienii din întreaga lume au eşuat lamentabil.

Fapt valabil nu numai pentru ţările industrializate, care ezită să se oblige a reduce emisiile de gaze nocive la un nivel care ar contribui considerabil la protecţia mediului, ci şi pentru statele în dezvoltare, care trebuie să explice pentru ce au folosit ajutoarele financiare primite tocmai pentru implementarea măsurilor de protecţia mediului.

Autori: Helle Jeppesen/ Maria Pascu
Redactor: Ovidiu Suciu