Lupta pentru climă: trebuie să stăm de vorbă

Chestiunea a ajuns în impas. Adversarii au încremenit în încleştare. O dezbatere civilizată nu mai este posibilă. Există doar pro şi contra. Dreptate sau nedreptate. Bine sau rău. Între extreme nu mai există nimic. Sfârşitul lumii este aproape - atâta-i clar - şi nu mai e timp de discuţii. Se impun măsuri. Peste tot se instituie starea de necesitate.

Indiscutabil, clima este importantă. Este vorba de topirea gheţarilor, de regiuni ameninţate de secetă, de creşterea nivelului mărilor, de urşii polari care-şi pierd habitatul. Ce nu intră niciodată în discuţie? Multe lucruri care se întâmplă deja de multă vreme, graţie cărora se degajă mai puţin CO2 în atmosferă. Astfel, instalaţiile industriale poluează mai puţin iar automobilele degajă o cantitate mai redusă de noxe sau funcţionează chiar electric. Toate acestea sunt respinse, având aplicată eticheta "Greenwashing" -  un fel de "apă de ploaie".

Ce se întâmplă deja de pe acum

Iată doar câteva exemple, culese la întâmplare: deja cu mai bine de un deceniu în urmă, producătorul de oţel Salzgitter a lansat un proiect denumit EnergieEffizienz (eficienţă energetică). De atunci s-au economisit un milion de tone de CO2 şi, anual, 3300 de terajoule. Cu această cantitate de energie pot fi aprovizionate 55.000 de gospodării.

Un alt exemplu: Washington State Ferries. Cel de-al doilea operator de feriboturi din lume e pe cale să-şi doteze flota cu motoare electrice, în locul celor diesel care consumă anual 75 de milioane de tone de carburant. Schimbarea se datorează unui decret al guvernatorului statului federal Washington. Dar şeful flotei subliniază că nu numai acesta este motivul. El spune că este pur şi simplu o idee bună, chiar şi pentru cei care nu se preocupă prea mult de protecţia mediului. Se va produce mai puţin zgomot, mai puţină murdărie şi cândva investiţia va deveni rentabilă.

Tot mai multe firme devin eco

Cu puţin timp în urmă, pe durata desfăşurării conferinţei pe teme de mediu de la Madrid, alte aproape 180 de companii s-au angajat să atingă obiective ambiţioase. Să-şi reducă din emisiile degajate în atmosferă şi să devină neutre din punct de vedere climatic până în anul 2050. Este vorba de mari companii, cum ar fi concernul producător de bunuri de consum Beiersdorf, fabricantul de bere Ambev, numărul unu în lume, sau International Airline Group (British Airways, Iberia), numărul trei între transportatorii aerieni europeni. Astfel, numărul firmelor care au aderat la federaţia intitulată Business Ambition for 1,5˚C - Our Only Future s-a dublat practic, de la înfiinţarea sa, în luna septembrie.

Desigur, au loc şi chestiuni ciudate, care nu-i duc la disperare doar pe activişti ci şi pe realişti. E de ajuns să analizezi dezastrul "schimbării energetice" din Germania. Chiar dacă procentajul energiei obţinute din surse regenerabile a crescut notabil, eforturile în acest sens au înghiţit până acum, potrivit Curţii federale de Conturi, 160 de miliarde de euro. Cu toate acestea, în Germania practic nu mai există industrie de panouri solare, iar în domeniul energiei eoliene lucrurile nu stau cu mult mai bine. În Germania există dispute aprinse legate de distanţa minimă dintre o turbină eoliană şi o aşezare omenească învecinată, în vreme ce vecinii francezi se gândesc să construiască şase centrale atomice noi.

Ce vor de fapt activiştii de mediu

Dar, lăsând asta la o parte, chiar nu se întâmplă nimic în favoarea mediului, aşa cum susţin într-una activiştii? Oare nu-i mai degrabă adevărat că aspecte cum ar fi sustenabilitatea şi suportabilitatea pentru mediu au fost deja de multă vreme însuşite de întreprinderi, fiindcă ajută la vânzări? Nu trebuie să ne uităm mai cu atenţie ce vor de fapt liderii mişcării de climă? Luisa Neubauer, de exemplu, cunoscută ca varianta germană a Gretei Thunberg, chiar dacă este cu câţiva ani mai mare decât activista suedeză. Sau Carola Rackete, devenită cunoscută la nivel internaţional în calitate de căpitan al navei Sea Watch 3, care a salvat migranţi de la înec, dar mai ales activistă de mediu, membră a mişcării Extinction Rebellion. Ambele au scris cărţi. Volumul lui Rackete se intitulează "Îndemn adresat ultimei generaţii", iar cel al Luisei Neubauer poartă titlul "Despre sfârşitul crizei climatice".

În aceste volume se vorbeşte pe şleau. Autoarele propun o sumedenie de interdicţii şi penalizări. Distrugerea naturii trebuie urmărită penal în calitate de crimă împotriva omenirii. În schimb, despre libertatea individuală nu se vorbeşte nimic, fiindcă, nu-i aşa, nu se poate lăsa la latitudinea fiecăruia să fie pentru sau împotriva protecţiei climei. Carola Rackete a mers chiar mai departe, declarând într-un interviu că "prin tot ce facem şi nu facem sprijinim actualul sistem". De aceea nesupunerea civică este "foarte necesară".

Nu, aici miza este una cu mult mai mare. Este vorba despre lupta împotriva sistemului economic existent, despre lupta împotriva pieţelor libere, împotriva capitalismului. Iar cine se opune acesteia, care are, poate o altră părere, acela nu are cum să aibă dreptate. Numai cine se implică pentru o protecţie radicală a climei s-a făcut stăpân pe adevăr şi se numără între oamenii buni. Dar cine pledează atât de vehement pentru o eco-economie planificată, ar face bine să arunce o privire asupra istoriei recente. Starea dezastruoasă a mediului în defuncta RDG ar trebui să fie un exemplu suficient pentru a dovedi incapacitatea sistemelor cu economie planificată în materie de sustenabilitate şi protecţia mediului.

Şi ce-i de făcut acum?

În acest climat încins în care am ajuns, nu mai este posibilă o dezbatere la obiect. Dar trebuie să discutăm despre toate acestea, mai ales între generaţii, şi să găsim căi de soluţionare a acestui conflict. Unii să vină la dialog cu experienţa lor de viaţă, ceilalţi cu nerăbdarea lor. Cu scenarii apocaliptice, cu vorbărie despre sfârşitul lumii, aceasta nu va reuşi. Astfel se va întări doar opoziţia părţii adverse. Avem nevoie, în context, de ideile generaţiei tinere, de optimismul, sinceritatea şi curiozitatea tinerilor. Haideţi, tinerilor, arătaţi-ne că puteţi face lucrurile mai bine decât noi. Dar oferiţi-ne argumente convingătoare, astfel încât să vă putem însoţi o vreme pe acest drum.