Împotriva urii faţă de evrei

Teroarea islamistă ţine Europa în strânsoarea fricii. Întâi Franţa, apoi Danemarca. Iar lumea se întreabă care va fi următoarea ţintă a extremiştilor. Nimeni nu mai pune la îndoială faptul că vor lovi din nou. Cu toate acestea, teama n-a erodat şi nici n-a strămutat raţiunea politică. Europa a decis să nu se lase îngenuncheată, să nu renunţe la valorile sale. Europa ţine la ideea, dar şi la realitatea unei societăţi deschise, liberale. Iar libertatea de opinie va fi apărată împotriva tuturor autoproclamaţilor profeţi ai unui sistem teocratic.

Terorismul ne vizează pe noi toţi, dar în mod deosebit pe evreii din Europa. Evreii au fost atacaţi în mod deliberat la Paris şi la Copenhaga. Profanate sunt şi mormintele lor din Europa, mai ales din Franţa, unde în ultimii ani au fost semnalate multe asemenea cazuri. Şi tocmai fiindcă la auzul acestor ştiri, aparent mărunte, mulţi ridică din umeri, e important să subliniem următorul fapt: aici somnul de veci e tulburat, aici sunt lezate sentimentele familiilor celor decedaţi. Memoria celor trecuţi în nefiinţă e batjocorită - indiferent dacă făptaşii sunt extremişti de dreapta sau fundamentalişti islamişti.

A venit vremea ca Europa să-şi amintească de faptul că nu deţine numai o moştenire evreiească, ci şi o prezenţă evreiească.

Pe lângă mari personalităţi ca Albert Einstein sau Moses Mendelssohn, Europa n-ar trebui să uite antisemitismul care sute de ani a dominat istoria bătrânului continent: în Anglia şi Franţa - în perioada cruciadelor, în Spania - ţară în care, în 1492, a avut loc prima expluzare în masă a evreilor, până la Holocaustul comis de Germania nazistă.

O răspundere europeană

Istoria evreilor din Europa este o istorie a persecuţiei, a discriminării, a ostracizării şi crimei. De aceea, europenii ar trebui acum să sară în apărarea evreilor dacă nu vor să plece toţi de pe continent. Din cele aproximativ două milioane de evrei, într-un singur an au plecat în Israel cam 30.000. În realitate, însă, mult mai mulţi părăsesc Europa şi se îndreaptă către Canada sau SUA. Un semnal de alarmă.

Europa e rezonabilă, inclusiv faţă de teroarea islamistă. Legile rămân neschimbate. Teama de pericolul nevăzut nu paralizează societăţile europene. Cel puţin până acum nu s-a întâmplat asta. Dar lupta contra antisemitismului ar trebui să fie mult mai fermă. Europenii ar trebui să le asigure evreilor sentimentul ca sunt de partea lor. E ruşinos faptul, cu care mulţi deja s-au obişnuit, că multe grădiniţe, şcoli sau aşezăminte de cult evreieşti sunt păzite de poliţie. Este mai mult decât îngrijorător faptul că în spatele unei aşa-numite critici a politicii Israelului (în conflictul din Fâşia Gaza, de pildă) se ascunde adesea un antisemitism ostentativ.

Europa, europenii trebuie să ia atitudine fermă faţă de antisemitism. Nu numai prin organizarea de demonstraţii sau expoziţii, ci şi în viaţa de zi cu zi. Nu trebuie să stai cu braţele încrucişate atunci când sângele aproapelui tău este în pericol, stă scris în Sfânta Scriptură . N-ar trebui să mai tăcem, ci să acţionăm cu voce tare.